Din ce am citit pe net, am aflat ca sunt grupuri de tineri timizi, sensibili, cu probleme de integrare in societate. Cum iti dai seama ce om(tanar) este emo? Sa fie emo doar cei care au freza cu breton, insigne, unghii negre, haine stramte si negre, sau sunt emo toti cei care sunt depresivi, timizi, introvertiti si neintelesi? Se numesc emo datorita faptului ca fac parte dintr-un grup cu oameni ca ei, sau doar pentru ca au aceste sentimente? Totusi, daca e grup de emoisti/ emoizi (cum s-o zice), care e scopul? Se sustin unii pe altii, se incurajeaza, isi dau sfaturi bune, trec mai usor peste probleme? Din ce am observat eu in jur, copii astia nu sunt nici tristi, nici timizi, ci le place sa iasa in evidenta prin look-ul extravagant pe care il abordeaza. Am intrat recent pe un forum de emo si pe langa subiecte despre tristete, de cate ori s-au tait pe maini, tentative de sinucidere etc, au preocupari ca si noi, cei care nu suntem emo.
Foarte multi oameni asociaza aceasta stare de emo cu muzica rock sau cu trupa Tokyo Hotel, deoarece sunt versuri triste, versuri care nu indeamna la optimism, sau indeamna la sinucidere. Daca stau bine sa ma gandesc, muzica asta mi se pare asemanatoare cu simbolismul din literatura; este reprezentata conditia omului de geniu neadaptat societaii in care traieste, starea de spleen e dominanta s.am.d. . Totusi, citind Bacovia, Macedonski, Minulescu si altii, oamenii nu au devenit brusc niste depresivi, pesimisti si sinucigasi. E adevarat ca pe atunci adolescentii nu aveau atatea probleme ca acum, iar familiile nu se destramau ca acum, dar moda de a fi emo isi spune cuvantul. Sunt convinsa ca multi sunt emo doar ca sa iasa in evidenta. Sunt convinsa ca sunt multi care se prefac tristi sau isi provoaca tristete sfidand oameni si reguli, doar pentru a fi "tru" in fata prietenilor.
Anyway, sunt un produs al familiilor nestatornice si al societatii indiferente. Solutia? Pai cred in prima luna de scoala a anului, psihologii scolilor ar trebui sa stea de vorba cu fiecare copil in parte, cel putin 1 ora... sau macar niste teste psihologice. Poate s-ar salva tineri de la a-si face rau, sau ar fi ajutati sa treaca mai repede peste probleme.
Foarte multi oameni asociaza aceasta stare de emo cu muzica rock sau cu trupa Tokyo Hotel, deoarece sunt versuri triste, versuri care nu indeamna la optimism, sau indeamna la sinucidere. Daca stau bine sa ma gandesc, muzica asta mi se pare asemanatoare cu simbolismul din literatura; este reprezentata conditia omului de geniu neadaptat societaii in care traieste, starea de spleen e dominanta s.am.d. . Totusi, citind Bacovia, Macedonski, Minulescu si altii, oamenii nu au devenit brusc niste depresivi, pesimisti si sinucigasi. E adevarat ca pe atunci adolescentii nu aveau atatea probleme ca acum, iar familiile nu se destramau ca acum, dar moda de a fi emo isi spune cuvantul. Sunt convinsa ca multi sunt emo doar ca sa iasa in evidenta. Sunt convinsa ca sunt multi care se prefac tristi sau isi provoaca tristete sfidand oameni si reguli, doar pentru a fi "tru" in fata prietenilor.
Anyway, sunt un produs al familiilor nestatornice si al societatii indiferente. Solutia? Pai cred in prima luna de scoala a anului, psihologii scolilor ar trebui sa stea de vorba cu fiecare copil in parte, cel putin 1 ora... sau macar niste teste psihologice. Poate s-ar salva tineri de la a-si face rau, sau ar fi ajutati sa treaca mai repede peste probleme.
Un comentariu:
, nici ei nu fac prea mari eforturi sa devina normali :)))
Trimiteți un comentariu