vineri, 23 august 2013

Kassel

Am fost acum cateva zile in vacanta in Germania, intr-un orasel numit Kassel. A fost a doua oara in Germania, dar prima oara cand stau sa studiez mai bine mediul. Mi s-a parut intr-un mod nefiresc, atat ciudat cat si placut. Mi se pare a fi tara cu cei mai multi dubiosi (din cele vizitate de mine). E un loc in care as putea trai, pentru ca arata superb si lucrurile in general pareau sa mearga firesc si cum trebuie, dar nu stiu in ce masura m-as putea obisnui cu mentalitatea lor. Auzisem pana acum ca rusii ar fi cei mai nebuni si dusi cu pluta, dar pana nu ajung pe acolo, tind sa cred ca germanii sunt cei mai scrantiti.
Am zburat pana in Frankfurt si de acolo am schimbat trei trenuri pana am ajuns in Kassel. Mi s-a parut ca totul este perfect pus la punct. Aeroportul din Frankfurt, desi printre cele mai mari, mi s-a parut a fi ca un program pentru windows: next-next-next-accept-install. Doar faptul ca de la un terminal la altul a trebuit sa iau autobuzul 7 minute m-a speriat. Imediat am ajuns in gara pentru trenuri regionale din aeroport care la fel era de clara, apoi am ajuns in gara centrala care e cam cat aeroportul Otopeni. Nu a intarziat nici un tren nici la venire, la plecare sau la ajungerea la destinatie. La intors a fost la fel. Nu mai zic ca toti cu care intrai in vorba erau dornici sa te ajute si zambeau. Cand am ajuns in Kassel, doar zambeau, pentru ca deja nu mai vorbeau engleza. Chiar si la receptia hotelului se vorbea o engleza de balta. Din acest punct de vedere n-as putea locui acolo. Nu inteleg o boaba de germana, plus ca suna si ca o basina cu stropi a lor limba.
Pe strazi sunt oameni cu fete dubioase, care lasa un semn de intrebare asupra faptului ca se vor lua de tine sau nu. Sunt batrani cu o groaza de tatuaje si piercing-uri, tineri foarte grasi vopsiti fuchsia in cap, oameni normali, tineri normali. Tanti de la supermarket era rasa pe jumatate din cap, iar cealalta jumatate era o combinatie de roz cu verde, o tipa de la patiserie avea urechile cu gauri uriase, iar parul un fel de curcubeu si tot asa. Controlorul din primul tren in care m-am urcat parea a fi facand parte din Rammstein. La noi, astfel de oameni nu ar fi angajati pentru ca nu ar prezenta credibilitate. La ei nu se uita nimeni la felul in care arati. Toti sunt amabili, civilizati si politicosi si vorbesc cu persoana care ocupa functia respectiva, nu cu persoana pasionata de tatuaje si sex kinkynos. Treaba asta imi place foarte tare si ar fi frumos sa se practice si la noi. Spun totusi ca n-as putea sa ma obisnuiesc prea usor cu asta pentru ca vin totusi dintr-un mediu care le pune un semn de intrebare in carca tipului asta de oameni. Inevitabil o sa am dubii daca sa ma bag in seama pe strada cu un multicolor sau nu. Altfel mi se pare amuzant felul in care isi exprima ei personalitatea.
Am mai observat si ca femeile nu prea se machiaza. Toata lumea este curata, dar fara machiaj. Si nu au cearcane. Probabil ca le ajuta faptul ca sunt blonde naturale. Oamenii, in general, nu pun mare pret pe aspectul fizic, asa cum facem noi. Faptul ca femeile lor sunt masive si poarta masura 43 la pantof nu le face mai putin atragatoare pentru iubitii lor. La noi am observat isteria asta generala a femeilor de a fi perfecte, de a fi slabe, de a fi foarte frumoase si la 40 de ani, la fel ca stiu eu ce starlete, iar barbatii alimenteaza foarte tare acest tip de comportament. Probabil ca germanii ori au alta perceptie despre frumusete, ori pur si simplu se uita la cat si cum gandeste omul de langa ei.