vineri, 10 iunie 2011

"Voi sunteti niste eroi..."

Acum o luna scriam despre agentii imobiliare si eram foarte revoltata despre cat de nesuferiti sunt. Nu mi-am schimbat parerea. Acum scriu doar pentru ca am spus ca voi reveni cu detalii. Ramasesem la partea unde ne intalnisem cu proprietarul acela si ne confirmase ca agentul e idiot. Partea buna e ca noi atunci ne indreptam spre un alt apartament. Partea si mai buna a fost ca apartamentul era nou si ne-a placut. La toate vizionarile la care am fost, agentii ne-au spus ca atunci cand apartamentul va fi al nostru, vom sti. Si am stiut. A doua zi ne-am dus cu parinti, cu unchi, cu matusi, cu catel, purcel si tot zoo pe capul alora si am rezervat apartamentul. Dupa asta a urmat o luna ca pe ace. Ma trezeam noaptea gandindu-ma la acte, la cursul euro, calcule, dobanzi, etc. In penultima saptamana eram foarte happy. Deabia asteptam sa semnam contractul si sa planific chestiile care trebuiesc facute in casa si sa simt ca e a noastra. In ultima saptamana m-a apucat stresul si depresia. Stateam si ma gandeam la ai mei, la sacrificiile facute, la faptul ca vor ramane singuri dupa ce voi pleca si la faptul ca imi va fi greu sa spun altui apartament "acasa".
O sa fie ciudat sa ma obisnuiesc cu ideea ca am de platit facturi, ca trebuie sa gatesc, ca trebuie sa fac curat, ca trebuie sa ma duc la parinti in vizita, dar cred ca o sa-mi fie drag. Azi am semnat actele si am dat banii. O groaza de bani. Vazand ditamai teancul ma gandeam la noptile pierdute de tati la munca, in care se intorcea nemancat si cu dureri la umeri ca dormise pe volan, sau la mami care se trezea in fiecare dimineata la 5 si pleca la munca, apoi se intorcea cu picioarele umflate si cu dureri de oase. In momente ca astea realizez ca putini parinti se sacrifica atat de mult pentru copii.
In toata aceasta perioada m-am mai confruntat si cu o groaza de sfaturi de la parinti. Mami imi spunea cum sa gatesc, cum sa dau focul, cum sa fac curat, sa nu fac asa, sa fac invers, sa impartim sarcinile in casa si alte din astea. Tati zicea sa-l trimit pe Mihai la meci, sa nu "stresez baiatul" daca nu vreau sa raman singura, ca "mai rar gasesti fraieri ca mine". They were funny. Realizam ca isi exprimau cumva frustrarile despre ce au facut, n-au facut si ar fi vrut sa faca sau nu.
Deabia astept sa ne mutam. Acum suntem in faza de uitat dupa mobila si facut calcule la bani. Dupa asta, dam si un suc :D ;).

joi, 2 iunie 2011

Ziua copilului

Am ajuns la concluzia ca noi, oamenii mari, suntem foarte egoisti pentru ca ne spunem la multi ani unii altora de ziua copilului. De ce? Fetitelor le spunem la multi ani de ziua femeii? Nu, ca ele defapt sunt copii! Baieteilor le spunem la multi ani de ziua barbatului? Da' ce, ei sunt barbati? Sunt copii! Atunci noi de ce ne insusim ziua lor ca fiind si a noastra? De ce nu acceptam ca noi chiar nu mai suntem copii? Ei nu au o zi care sa fie numai si numai a lor. De Craciun si Mos Nicolae vrem sa primim cadouri, desi nu mai credem de mult ca exista si nici cuminti n-am fost, iar de ziua copilului vrem sa traiasca "copilul din noi". Na, pentru gravidute merge expresia asta, dar nu suntem toti pregnant. Mie imi pare rau ca mi-am bagat nasul in sarbatoarea micutilor si promit ca la anul sa nu mai accept nici un la multi ani si sa nici nu mai ofer unul de ziua copilului. Nu o sa ma supar nici daca nu primesc cadouri de Mos Craciun si Mos Nicolae. That's it. Sa va traiasca toti copiii din familie si ai prietenilor si ai vostri (cine are)!!!