joi, 19 aprilie 2012

Optimism

Cand e bine si cand e rau sa ai gandire pozitiva? Eu sunt o persoana foarte optimista de fel, atat de optimista incat si cand vad faptul implinit cred ca se mai poate intampla ceva sa-l schimbe. Si atat de optimista incat mai mereu am zambetul pe buze si mai mereu sunt in the mood for joking. Am observat insa ca oamenii nu isi dau seama cand nu mi-e bine. Oamenii nu stiu cand sufar, cand sunt nefericita, cand mi-a cazut cerul in cap, cand ma doare ceva de imi vine sa urlu sau cand sunt pur si simplu nervoasa. Ma prefac din instinct sau pur si simplu fata mea nu e descifrabila? Am mai observat ca nu prea am poze cu mine serioasa sau trista sau pur si simplu normala.Am stari in care pur si simplu as vrea sa pun la avatar o poza cu mine nervoasa si trebuie sa ma limitez la... pisici. Stau uneori cu cate o clienta care efectiv ma scoate din minti, iar eu ii zambesc amabil si o asclut, ii dau raspunsuri clare si la obiect tot cu zambetul pe buze si pana sa imi ies eu din pepeni, o pun la punct. Dupa ce se termina tot ma gandesc ca sunt foarte tare ca am pus-o la punct frumos, dar mai tarziu ma gandesc "de ce pana mea n-am dat-o in suturi afara?". Pentru persoanele pesimiste cred ca totul este mai simplu. In primul rand ca se vede pe fata lor in ce stare sunt si atunci oamenii ii lasa in pace si in al doilea rand ca se asteapta mereu la ce e mai rau si daca se intampla ceva bun, vine ca o surpriza nu ca ceva firesc. Partea proasta e ca ei sunt niste drama queens.