luni, 29 septembrie 2014

Back to who I was

Vara asta mi-am sters blog-ul pentru ca am considerat ca nu ma mai reprezinta. Azi eram curioasa ce anume din ce scrisesem nu ma mai reprezinta, asa ca am anulat stergerea (se poate in termen de 90 de zile). Am recitit ce am scris si am realizat ca am lipsit un numar de ani. Mi-au lipsit sentimente si trairi, libertatea si eu. Mi-am lipsit eu. Am lipsit din viata mea. Dau din nou viata blog-ului pentru ca imi dau si mie viata si ma intorc la ce ma face fericita.
Ultimele luni din viata mi-au adus schimbari majore. Eram intr-o relatie de 4 ani si ceva, imi dadusem licenta, el doctoratul si totul mergea pe o linie prestabilita, "asa cum trebuie". El gasise un job intr-o alta tara si urma sa ne mutam cu totul, pentru ca imi doream foarte tare. Imi doream foarte tare pana in punctul in care a trebuit sa plec. Atunci am dat inapoi si am reanalizat lucrurile si am decis sa renunt la tot si sa raman eu cu mine si pisica acasa, la ce e al meu; la mine, la parinti, la prieteni, la munca, la familia care e departe de a fi perfecta. Am decis ca ma transform in ce nu sunt langa persoana nepotrivita.
Intre timp m-am bucurat de mers cu cortul la mare si la munte, de privit marea, de privit cerul instelat si de ras cu pofta. Dupa mult timp simt ca imi rade sufletul si simt ca rad cu pofta. Simt ca ma pot bucura de lucrurile marunte din viata, de lucrurile simple, lucruri pe care oamenii "evoluati" nu le mai vad pentru ca sunt sub inteligenta lor. Hilar este ca de multe ori acesti oameni nu pot rezolva anumite situatii prin metodele lor complicate si nu stiu sa se intoarca la elementele de baza. Incep sa ma reobisnuiesc sa traiesc simplu, fara confort material (pentru ca stau mediocru din punctul asta de vedere). Ma simt bine ca observ ca pot sa fac asta. Observ ca inca am capacitatea de a ma adapta la orice situatie si sa fac in asa fel incat sa imi fie bine. Imi da incredere in mine si ma elibereaza de sentimentele de dependenta si conformism care imi fusesera create. Imi pare bine ca nu m-am schimbat atat de mult incat sa am "handicapul" de a nu ma mai intoarce la chestiile de baza. Pe de alta parte, nici nu cred ca as fi putut sa ma schimb in asa fel daca sufletul meu e impotriva. Stiu ca e bine pentru ca simt ca e bine. Mereu am simtit ce e bine pentru mine si mereu am facut ce am simtit. Altfel e degeaba. Daca nu simti ceva, nu faci acel lucru din tot sufletul si nu il faci nici bine. Cel putin asa merg lucrurile la mine.

luni, 31 martie 2014

Moussy

I wished a cat, but Mihai didn't, so we compromised and now we have a cat. And we both love her!
Am primit-o de ziua mea, de la Gxg, dar eu mi-am ales-o. De mult îmi doream și simțeam nevoia să fac terapie prin mâță, dar Mihai nu era de acord. Din septembrie 2013 tot făceam presiuni asupra lui că tre să ne luăm pisică și căutam pe mercador. De ziua mea, Gx l-a sunat pe Mihai să-l întrebe dacă îmi poate face cadou pisica, iar eu, fiind în altă cameră și neauzind conversația, am simțit că de-asta l-a sunat George pe Mihai. Am fugit și i-am luat telefonul din mână lui Mihai și i-am spus lui George că îmi voi alege eu mâța perfectă, pentru că nu vreau o oarecare. Și așa am găsit-o pe viitoarea Moussy pe mercador.
Îmi amintesc și acum seara în care am luat-o. Era 7 noiembrie, ploua și era rece și ne-am întâlnit cu vechea proprietară în parcare la un supermarket. A fost dragoste la prima vedere. A scos-o tanti din cutiuța de transport și mi-a dat-o în brațe și m-am topit. Era miiiică și pufoasă și cu fățucă dulce și coadă scurtă și o țineam la piept, în hanorac. Simțeam cum îmi bate inima mai tare de bucurie și deabia așteptam să ajung acasă să o smotocesc. Ajunși acasă, am analizat-o, i-am prezentat noua locuință și i-am dat de papa. A fost frumos și momentul când a făcut pentru prima dată poop la litieră. Am pus-o în nisip și ne uitam la ea să vedem ce face și dacă știe ce ar trebui să se întâmple acolo și o felicitam că se descurcă de minune. Deja ne transforma și poseda.
 De atunci, viața noastră s-a schimbat. În primul rând suntem mai responsabili și nu mai putem pleca de acasă fără să vină „bunicii” să stea cu ea sau să o ducem la ei. În al doilea rând, deabia așteptăm să ajungem acasă și să îi vedem fățuca de pe pantofar cum ne așteaptă. În al treilea rând, care defapt e primul ca importanță, ne destresează. Uităm de toate când vine și se lingușește să o mângâiem sau aduce șoriceii să îi aruncăm și face aport cu ei, plus că e destul de amuzant să o vezi cum se plimbă prin casă târând după ea o ață cu un câine imaginar sau cărând o jucărie mai mare decât ea. Simt că umple casa cu energie pozitivă. Iubesc toate chestiile pe care le face. O iubesc și când face prostii și o răsplătesc când e cuminte. Îmi place că e deșteaptă și nu dă rateuri. Se cațără peste tot. Dacă vrea să ajungă undeva, te urmărește să vadă cum se face, apoi repetă. Toată iarna n-a ieșit în balcon, dar cum a venit primăvara, am lăsat ușa deschisă cu plasa pusă. A văzut că dacă împingi de plasă, se deschide și intri în balcon. I-am pus niște sârmulițe care să țină plasa blocată. După ce am luat mâna de acolo, s-a dus să dea cu lăbuțele și a deschis. She was annoyingly sweet. La fel a fost și când mi-a furat o bucată de kaizer din farfurie, sau o aripă. E super pofticioasă și curioasă. Îi place iaurtul, pomelo, cărnița, peștișor, struguri, cartofei prăjiți, porumb din conservă, dar în mod curent papă bobițe și hrană umdeă. Am învățat și să îi tai unghiuțele, să îi dau pastiluțe și să îi fac băiță.
În primă fază am crezut că va fi greu. Toată lumea mă avertiza că e greu cu pisicile, că au nevoie de îngrijire specială și că mai bine nu. Nu e așa. Dacă obișnuiești să faci ordine și cuățenie în casă, atunci se mai adaugă pus mâncare și apă, plus curățat litiera, care durează maxim 10 minute pe zi. Asta compensează cu toată starea de bine pe care o aduce. O iubesc cu totul, de la botic, până în vârful cozii! Ador să mai deschid ochii dimineața și să îi văd fățuca ei cu ochi moooari aproape de mine. Ador să se bage în sufletul meu să doarmă sau să se pună pe fața mea, pe picioarele mele, pe pieptul meu, pe perna mea. Uneori pune capul pe mine și picioarele pe Mihai, sau invers. Foarte tare mă bucur că o iubește și Mihai. E și biul lui și îmi place să îi văd cum se joacă, cum dorm și cum se iubesc. I feel like the family is complete :D