Aba da ba aba da ba :D

Yup, grasutul care canta sunt eeeu. Sunt happy ca am intrat la Sociologie la Universitate, nu la Spiru sau alte universitati mai slabe. Sunt happy pentru ca nu ma asteptam, pentru ca ma dusesem sa-mi retrag dosarul si mi s-a spus ca trebuie doar sa platesc taxa ca sa intru, pentru ca nu mai visam sa intru, pentru ca am plans mult cand am vazut ca nu am intrat nici din prima si nici din a doua incercare si pentru ca imi doream mult sa intru :X. Sper sa fiu o studenta buna, sa nu mai chiulesc si sa lenevesc ca in liceu :D :">.

Summer's over for the both of us

Nici nu incepuse bine vara si eu ma gandeam: "sa vezi plictiseala pe mine vara asta. Dau bacul, dupaia munca. Speedy la Calarasi, nu tu mare, nu tu munte, nimic. O sa ma plictisesc ingrozitor." Gresit. Acum, la sfarsitul verii, trag linie si adun( vorba aia: toamna se numara bobocii) si imi dau seama ca nu am avut timp sa ma plictisesc. Am avut o vara palpitanta, plina de mici aventuri neasteptate. O parte din ele le-am spus intr-un articol anterior. De atunci si pana acum am mai facut o promotie unde mi-am tocat nervii, m-am mai destins pe la o petrecere si in week-end-ul ce tocmai a trecut am fost la Calarasi, la Mamaia, si in Silistra:P. A fost super super fun. M-am jucat ca un copil, am cautat scoici, i-am furat unei babute scoicile mari pe care si le stransese si m-a prins si a trebuit sa dau inapoi captura, am fost bagata cu capul la fund de cine mai stie cate ori, de era sa sece marea la cata apa am baut, am bagat si eu pe cineva la fund de doua ori >:), mi-am facut nervi pe la restaurante scumpe si infecte, am dormit pe plaja, am vazut rasaritul si cate si mai cate. Partea cea mai tare e ca am avut toate aventurile astea cu bani putini. Partea cea mai naspa e ca acum nu mai am nici un ban :D
Oricum, ma simt super bine pentru ca asta e prima mea vara de om mare; nu a trebuit sa le mai cer voie alor mei sa fac ceva, pur si simplu le-am zis "vedeti ca plec acolo, ma intorc atunci!", si pana sa zica ei ceva, eu deja inchisesem usa dupa mine. Sper ca ultima saptamana de vara sa-mi aduca surprize placute si sa fie plina, pentru ca vreau sa termin vara bine, cu placere si multumire, asa cum am inceput-o. Toamna vreau sa ma gaseasca studenta, si daca se poate, si angajata, ca sa imi fac ceva rezerve financiare.
Sper ca toata lumea sa fi avut o vara placuta si sa inceapa toamna cu dreptul

Lost forever

Unde se duce copilaria? De ce pleaca? De ce dupa ea nu vine ceva bun? Mi-e foarte dor de copilaria mea, chiar daca nu a fost printre cele mai roz.
Cand am terminat liceul, am simtit un mare gol in mine. Mi-am dat seama ca s-a dus perioada de relaxare, perioada fara griji si probleme majore, si ca urmeaza sa iau viata in piept. Cand am aflat ca nu am intrat la facultatile la care ma inscrisesem, mamy mi-a zis ca daca pana la sfarsitul verii nu intru nicaieri, atunci sa muncesc si sa contribui si eu in casa. Atunci mi-am dat seama ca m-au parasit si parintii. Daca atunci cand eram mica asteptam vacanta mare ca sa ma pot duce la tara sa ma joc cu prietenii de acolo si sa pap mancarea buna pe care o face mamaia, acum astept vacanta mare ca sa muncesc. Atunci aveam timp pentru toate si imi placeau toate; invatam usor si bine, ma jucam cu copii din fata blocului, exersam acasa ce invatam la lucru manual la scoala, papam orice fara sa ma gandesc la e-uri, grasimi, zahar, sare si alte prostii. Si acum imi e dor de gumele turbo, minti, cindy, action man, de ciocolata kiss, de coca-cola la sticla de sticla si de laptele comunist ambalat la sticla :P. Aa, si mi-e dor si de Sailor Moon si Motomartienii :X. Acum desenele nu mai au acelasi farmec ca atunci:(. Nimic nu mai are farmecul de atunci. Nici macar sarutul.
Anyway, cea mai mare diferenta dintre atunci si acum, e ca atunci nu aveam nici o durere (nici in cot nu ma durea de nimic), pe cand acum ... :-<
Cand voi avea copil, am sa incerc sa-i ofer cea mai frumoasa si lunga copilarie.

Reciclare :D

Azi am facut "un pas mic pentru mine, un salt urias pentru omenire":P. Am reciclat aproape toata hartia mea de acasa. Am avut 39 de kilograme si am luat pe ea 5,5 lei. Erau 4 pungi mari, pe care deabia le-am carat cu mamy pana la centrul de reciclare, care era cam la 2 statii de noi. Toata hartia asta a mea cred ca facea cat jumate de copacel. Daca din fiecare bloc ar fi un singur om care sa duca la reciclat jumatate de copacel, atunci am salva cred ca aproape jumatate dintr-o padure tanara, padure care ar impiedica alunecarile de teren, inundatiile, vanturile puternice si ne-ar da si oxigen. Am un sentiment foarte placut acum, mai ales ca ma gandesc ca mai am inca jumatate de copacel acasa (nu am putut cara tot), iar in curand o sa-mi fac copacul meu de hartie. De acum inainte, vreau sa fiu prieten al naturii. Imi propun sa consum cat mai putina apa, sa sting lumina cand nu am nevoie de ea, sa merg pe jos atunci cand se poate, sa calc in picioare toate tigarile aruncate care mai scot fum (Didi m-a invatat :P) si sa reciclez cat mai mult:D. Nu cred ca imi propun ceva greu, ci ceva de bun simt si usor de facut. Sper sa reusesc ceea ce-mi propun si sa "corup" si alti oameni.

Sinuciderea... o durere

Acum un an si ceva citeam un post al lui Didi, care se numea la fel ca titlul meu. Ea se intreba daca sinuciderea e act de egoism si asa mai departe. Eu fur doar titlul ei.
So, sinuciderea chiar este o durere. E o lupta intre individ si moarte, o lupta fff dureroasa. In ultima perioada am ajuns sa o inteleg. E o chestie misterioasa, fara sentimente in suflet, doar cu stari de suprafata si ipostaze rapide. Am ajuns sa inteleg sensul multor idei. De exemplu, inteleg chestia aia "a fi sau a nu fi? aceasta-i intrebarea", a lui Shakespear, chestie pe care nu demult o consideram o tampenie; ma gandeam "ba, da asta o fi stat mult sa scoata rahatul asta?". De stat mult sa se gandeasca, nu cred ca a stat, dar sigur a pus multa lume pe ganduri intrebarea asta a lui si sigur oamenii s-au gandit mult pana sa inteleaga. Si mie mi-a luat mult, dar acum evrika.
Revenind la sinucidere. Este o durere si pentru cei din jur, dar o durere si pentru sinucigas. Pe langa asta, e cel mai mare pacat, unforgiven forever.

This summer is soooo fucked up

Nu am mai avut net timp de 20 de zile, iar in paralel cu chestia asta, mi s-a sucit si invartit viata in fel si chip... damn!!! Vara mea a inceput cu bacul ala idiot si nesuferit pe care "l-am luat usor". Asta a fost pana acum 20 de zile. De atunci m-am angajat si mi-am dat demisia la corporatia US FOOD NETWORK (vraja...asa se numeste oficial KFC-ul:P). Acolo am invatat si m-am minunat de multe: am invatat care e treaba cu mancarea, ce sa mananc, ce sa nu mananc si m-am minunat de clienti(au fost oameni serioasi, oameni saraci, oameni cu multi bani, snobi, pitzi, coco, angajati de la alte magazine care se scobeau cu unghia in dinti in timp ce-mi vorbeau, oameni care se luau cu mainile de cap ca au nimerit la casa mea:D etc).
Al doilea mare eveniment, care este defapt primul ca importanta, a fost concertul Metallica. PIESA frate!!! (cum ar spune mishu). Au stors oamenii aia si ultima picatura de apa din mine. M-a facut fleasca ploaia si ei m-au uscat. Geniali oameni. Au controlat toata multimea doar cu mana, cantand cateva note intre melodii. Sa nu mai zic ca m-au ajutat mult sa trec mai usor peste un soc groaznic.
Al treilea mare eveniment (al doilea ca importanta pentru mine), a fost summer camp-ul ANOSR. Acolo am vazut ghici ciuperca ce? : MAAAREAAA:X...nu o mai vazusem pana atunci. E imensa, misterioasa, interesanta, puternica, superba... she's the man in that side. Am intrat cu greu si cu mare frica in ea, dar dupaia nu mai vroiam sa ies:X, plus ca cineva mi-a luat un colacel cu care m-as fi dus pana in larg sa inot cu pestii (stiu sa inot cu colacul:D). Cand m-am plictisit de balacit si de stat la soare, am plecat in expeditie dupa scoici; m-am facut praf pe picioare ca am calcat in ele, dar tot am gasit scoici frumoase. Pentru cineva am gasit si un melc mare si frumos si i-a placut:D. Apoi ne-am intalnit cu Basescu:D. A venit sa discute cu noi, ANOSR, despre statutul studentului si despre educatie. Super tare omul, de treaba si fara fite. Am cunoscut si multi oameni super tari si interesanti, dar si oameni mai putin interesanti. A fost fun.
Pe langa toate aceste intamplari interesante si cat de cat frumoase sau super tari, am avut parte si de foarte multe dureri. Socuri groaznice cu urme adanci si inca deschise, esecuri, certuri si neintelegeri, toate m-am facut sa schimb radical anumite lucruri. Acum astept ceva concret, dar nu stiu exact ce.
Pana atunci va tin la curent, because summer it ain't over yet.