Unde se duce copilaria? De ce pleaca? De ce dupa ea nu vine ceva bun? Mi-e foarte dor de copilaria mea, chiar daca nu a fost printre cele mai roz.
Cand am terminat liceul, am simtit un mare gol in mine. Mi-am dat seama ca s-a dus perioada de relaxare, perioada fara griji si probleme majore, si ca urmeaza sa iau viata in piept. Cand am aflat ca nu am intrat la facultatile la care ma inscrisesem, mamy mi-a zis ca daca pana la sfarsitul verii nu intru nicaieri, atunci sa muncesc si sa contribui si eu in casa. Atunci mi-am dat seama ca m-au parasit si parintii. Daca atunci cand eram mica asteptam vacanta mare ca sa ma pot duce la tara sa ma joc cu prietenii de acolo si sa pap mancarea buna pe care o face mamaia, acum astept vacanta mare ca sa muncesc. Atunci aveam timp pentru toate si imi placeau toate; invatam usor si bine, ma jucam cu copii din fata blocului, exersam acasa ce invatam la lucru manual la scoala, papam orice fara sa ma gandesc la e-uri, grasimi, zahar, sare si alte prostii. Si acum imi e dor de gumele turbo, minti, cindy, action man, de ciocolata kiss, de coca-cola la sticla de sticla si de laptele comunist ambalat la sticla :P. Aa, si mi-e dor si de Sailor Moon si Motomartienii :X. Acum desenele nu mai au acelasi farmec ca atunci:(. Nimic nu mai are farmecul de atunci. Nici macar sarutul.
Anyway, cea mai mare diferenta dintre atunci si acum, e ca atunci nu aveam nici o durere (nici in cot nu ma durea de nimic), pe cand acum ... :-<
Cand voi avea copil, am sa incerc sa-i ofer cea mai frumoasa si lunga copilarie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu