Another year is gone

Dap. Again. Doar ca de data asta mi se pare ca a fost un an luuuung, in care s-au intamplat multe. La inceputul anului inca locuiam la ai mei si la camin. A fost si un an al schimbarilor majore: Miai a devenit doctorand, eu mi-am gasit ceva de lucru care imi place super mult, ne-am gasit casuta si ne-am mutat impreuna, Lili a dat bacul, a intrat la facultate, s-a mutat la Bucuresti la camin, Elena s-a hotarat sa se marite, Vyo a intrat la liceu, tatal lui Miai a mai facut un accident cerebral, Irina a devenit mamica si am apucat sa ii smotocesc copila, Gx s-a mutat in Germania, Bro s-a despartit, eu m-am cam lasat de baut si cred ca cam atat :D. Am mai fost si in 2 tari noi, am fost in team-building cu OSE-ul, dar nu am mai vazut nimic nou in tara. S-au mai intamplat si lucruri pe care nu le pot spune din motive de confidentialitate :P.
Pentru anul urmator imi doresc/propun: sa merg in Moldova/Rusia/Georgia, sa invat macar un pic rusa, sa imi iau canapea misto in sufragerie, sa ninga, sa imi revin financiar, sa ii ajut mai mult pe ai mei, sa vizitez un loc nou in Romania, sa facem mai multe chefuri la mine, sa o ajut pe Elena cu rochia de mireasa :X, sa mai merg pe la rude in Craiova, sa fac un cozonac, sa fac si ciorbica, sa merg la masaj, sa invat sa inot si poate si sa merg pe role/patine, sa smotocesc copiii altora, sa am un porc intreg de Craciunul urmator, sa ma vad cu mai multi prieteni si sa devin mai inteleapta. Atat imi vine in minte pentru moment. Daca imi mai aduc aminte ceva, revin cu post-uri. Acum tre sa imi fac curaj sa ma apuc de putina curatenie, ca diseara petrecem revelionul la noi.
Va doresc si voua un an nou mai bun si mai frumos, cu multe impliniri, sanatate si bani multi!

P.S.: Am facut maioneza pentru prima data si mi-a iesit :X !!!

"Trecut-au anii..."

"Pe vaporul clasei intai,
Ne-mbarcam cu totii voiosi,
Gradinita noi o lasam
La cei mici si plangaciosi!

De-azi inainte, sa tineti minte
Ca nu mai suntem prescolari,
Suntem elevii clasei intai,
Silitori cu note mari"
Asta imi canta Lily cand incepea clasa I. Eu eram atunci in clasa a 4-a si imi ziceam "Doamne, ce mare s-a facut Lily! A-nceput scoala :| !". Au trecut 12 ani de atunci si Lily a dat la facultate, iar eu sunt ceva de genu "woooow, stai asa ca doar am clipit!!!".
Am fost cu ea la deschidere in prima ei zi de facultate si m-am simtit atat emotionata cat si trista. M-am bucurat ca a fost printre primii intrati la facultate si si-a pimit carnetul de student direct de la doamna decan, dar imi era si teama pentru ea. Cu o seara in urma o dusesem la camin impreuna cu Mihai, dar nu pana fix langa camin, ci pana la Dream Pizza. I-am zis ca de acolo se duce singura acasa si in momentul ala am vazut niste puppy eyes si privirea de copil ratacit pe care viata il arunca in lume de unul singur. Simteam asa ca mi se rupe sufletul si ca as vrea sa fiu langa ea sa-i ghidez pasii, sa o veghez si sa le trag cate una celor care indraznesc sa se ia de ea. Am multe temeri in ceea ce o priveste pentru ca stiu din ce mediu vine si stiu si ce mediu o asteapta si nush cat de repede se va adapta. Imi aduc aminte cat de greu ii era uneori lui Speedy si cat de stingher se simtea in tot Bucurestiul asta aglomerat si mi-e teama sa nu simta si ea la fel.
Anyway, anul asta pare a fi unul al schimbarilor si al emotiilor puternice pentru mine... Bafta, Lily!!! :*

My trip in Cyprus

 Am ajuns in timp util la aeroport si am trecut de poarta, unde evident ca la mine a bipait detectorul de metale. O tanti m-a luat deoparte si a inceput sa ma pipaie and I was like "aaa, fa mai in jos, asa, pe shale, asa, ce biine!". Dupa asta, m-am imbarcat imbarcat in avion, unde am facut in asa fel incat  sa stau si la geam si m-am bucurat de decolare :X:X:X (my favourite part). Am vazut pamantul noaptea la apus si s-a vazut super din avion :X. Mie mi-a placut ca inca de la granita am vazut tipi frumosi :D. Cum am iesit din aeroport ne-a lovit asa un val de caldura si umezeala, ca si cum ai intra in sauna. Noroc ca toate taxi-urile au aer conditionat. Ajunsi in Ayia Napa, ne-am lasat bagajele si am iesit sa mancam. La masa ne-a servit o chelnerita romanca. Foarte multi romani pe acolo. Atat de multi incat chiar si localnicii stiu putina romana si anumite anunturi sunt facute in romana pe acolo.
Prima zi a fost si prima zi de plaja si balacit in mare. Apa este extrem, dar extrem de curata, astfel incat desi era pana la gat, eu imi vedeam picioarele. Nisipul era fin si fierbinte si multi palmieri pe margine. Fix asa cum imi doream. M-am bronzat instant. Apa era atat de sarata incat as fi murit ca mi se blocau rinichii de la cata apa beam, nu de la inec.
M-am simtit ciudat in Cipru datorita faptului ca are o cu totul si cu totul alta vegetatie, clima si atmosfera in general. Am vazut palmieri, un bananier, mandarini si maslini. Am gustat masline verzi si mandarine verzi si imediat mi s-au bulbucat ochii si mi s-a facut gura punga. Alta diferenta ar fi ca ei nu au caini vagabonzi, ci pisici. They are extremly cuuuute :X:X:X:X. Ne-am plimbat in port si pe dig si am gasit cel putin 3 pisici. Am smotocit doar una dintre ele.
In ultima zi ne-am dus cu barcuta in larg. Teoretic trebuia sa mergem in larg sa inotam, dar practic erau niste valuri uriase and I had so much fun si Mihai s-a speriat ca o chick :D. M-am pozitionat fix in botul vaporasului unde se simteau valurile mai tare si dupa fiecare val eu eram "wiiiiiii-hi-hiiiiii :D:D:D:D" si Mihai "Alex, hai in spate, te rog ca e periculos! Hai, nu mai fi inconstienta! Uite, asta a fost chiar tare, numai, gata, eu ma duc in spate!". Mi s-a parut fascinant ca desi era o adancime de cateva zeci de metri, se vedea fundul apei si era fascinanta si culoarea apei..
Mancarea este delicioasa in Cipru. Pizza buna, carnea preparata dupa reteta lor a fost delicioasa si suculenta, salata tzatziki extraordinara si berea parca iti trezea asa toate simturile.
Daca ar fi sa rezum Cipru la cateva cuvine, cred ca as alege apa, soare, mancare buna, hot chicks si o groaaza de soare :X.
Plecarea a fost trista :(. Dupa ce am stat o groaza de ore in aeroport, nu mi-a mai ramas decat sa ma bucur de placerea decolarii. A fost fun totusi ca am nimerit locurile de la iesirea de urgenta, iar zborul a avut turbulente, which made it so much fun :D. In Bucuresti ne-a intampinat un val de frig si am decis ca noi nu mai ies din aeroport ci ma intorc inapoi in Cipru. Atat.

Next step: mutarea!

Cat am fost plecata in excursii, nu mi-a fost dor de ai mei. Puteam sa stau o zi, o luna, tot aia era, ca doar ma gandeam la ei, dar nu mi se facea dor. Stiam ca ii gasesc acasa, ca ma asteapta, ca e totul ok. De vineri m-am mutat si nu mai e la fel. Desi nu i-am mai vazut de ieri, imi e dor de ei. Parca simt ca n-am petrecut destul timp cu ei si ca nu m-am bucurat destul de ei. E foarte ciudat. Cred ca e de la faptul ca m-am mutat brusc. Cred ca lui Mihai nu i-a fost asa, pentru ca el stia ca sta doar temporar la camin si ca acasa e tot la mama lui. Acum acasa e in alta parte pentru amandoi, dar pentru mine e brusc, ca nu m-am obisnuit cu ideea. Ma bucur totusi ca in ultima noapte am dormit cu mamy, dupa cel putin 10 ani de cand n-am mai facut asta. Sper sa-mi treaca in curand mini-depresia asta, care nu ma lasa sa ma bucur de noul pas :(.

Travell diary II

M-am saturat de pizza. Nu o mai suport. Mi se usuca gura si simt ca aluneca pe gat ca un ciuline. Acasa nu mai ies la pizza. Nici sandwich-uri nu mai mananc. Deabia astept sa mananc niste varza calita sau niste rosii cu branza :X.
Am observat ca italienii au apele extrem de curate in zona de munte. Lacurile, raurile, paraiasele sunt oglinda. Nu numai ca nu au gunoi, dar sunt limpezi ca oglinda. Ieri stateam pe un pod si ma uitam in apa si am realizat ca nu vad fundul apei doar pentru ca este foarte adanca si de un albastru superb. Am mai observat si ca fiecare metru patrat de pamant ei il cultiva. In zona asta sunt extrem de multe livezi de meri si multe vii.
Alaltaieri am fost cu Ana-Maria in Trento si am vizitat un castel. A fost foarte fun. Am vazut arta, am comentat-o, l-am descoperit pe Gx intr-un tablou si pe Boc in alt tablou, ne-am imaginat soldati romani, Ana chiar si-a luat unul ca sa-si faca legiune si tot asa. Am descoperit faptul ca in anumite tablouri in care sunt ilustrati foarte multi oameni, pictorul adauga un om care te priveste in ochi. Chestia asta are o tenta de intimidare si captare a atentiei cumva. Anyway, majoritatea celor care priveau in ochi erau dubiosi.
Italienii nu sunt prea draguti. Ieri am vazut unul cute, dar si eu si Ana am cazut de acord ca ne aresteaza astia pe aici daca ne dam la el. Am mai observat si faptul ca se comporta ca taranii nostri care abordeaza fetele pe strada ca si cum n-ar mai fi vazut de mult. In lac nu m-am balacit inca. Sper sa ma balacesc maine.
Cam atat pentru azi. Revin ;)

Travell diary

Primul lucru care m-a bucurat la plecarea asta a fost zborul cu avionul. Mi-a fost rau in el, dar tot a fost super. Cerul a fost senin si am vazut crestele muntilor, am vazut ape, casute, camp cultivat, drumuri si majoritatea formelor de relief. Ruxy lipsea de acolo sa-mi explice in detaliu ce forme de relief vedem, altitudini, mod de formare, tipul norilor prin care trecem si alte detalii din astea. Like always, decolarea si aterizarea au fost cele mai misto.
In prima zi am lenevit putin, dupa care ne-am dus la cumparaturi si la plimbare. Mi-a placut marea majoritate a locurilor vazute in Venetia, dar nu m-au impresionat la culme. Mi-a placut ca erau tarabe cu peste proaspat, mirosea a mare, mirosea a pizza si mai vedeam din loc in loc cate un italian (cred) dragut. Brugge-ul e mult mai frumos decat Venetia. Nu are atat de multe canale ca Venetia, dar e muuuuult mai curat, iar cladirile sunt mult mai ingrijite. Cu toate astea, nu se poate sa nu te apuce reumatismul in Venetia. La cate gondole si poduri si masti sunt, e imposibil sa nu te ia asa un val boem. Am nimerit si in timpul unui festival si am vazut spectacol de foc de artificii.
Ieri am plecat din Venetia spre Trento, cu oprire in Verona. Superb orasul, curat, arhitectura veche si interesanta, soldati romani, strada lunga cu magazine care aveau reduceri :X:X:X, vreme placuta, pizza buna, dar multi, foarte multi moldoveni (nu romani din Basarabia). Peste tot trebuia sa auzi romana, lucru care ma stresa foarte tare. Ana zicea ca romanii cuceresc toata Europa intr-un mod foarte pasnic, fara razboaie, fara navaliri, lucru care nu ar fi neaparat rau, dar nu o fac doar din mandria de a fi tara mai mare, ci de nevoie sau ca sa fure, sa talhareasca, sa dea in cap. Anyway, vazut, placut Verona si balconul Julitei din Verona :P.
Aseara am ajuns in San Cristoforo, care face parte din Trento. Arata de zeci de ori mai bine decat oricare din statiunile Montane de la noi. Conditiile de cazare sunt decente, iar privelistea este de vis. O groaza de creste se inalta peste tot, plus ca avem si un lac care e foooarte curat si in care sper sa ma balacesc cat de curand, sau macar sa conving un nene sa ma ia si pe mine cu barca in mijlocul lacului la pescuit.
Mai avem de stat 6-7 zile, dintre care 4 in Trento. Urmeaza sa mai descopar noi locuri si mai vizitez castele si muzee, sa mai vizitez insulite in Venetia si sa ma balacesc in mare si in lac.
Mai revin zilele urmatoare.

"Voi sunteti niste eroi..."

Acum o luna scriam despre agentii imobiliare si eram foarte revoltata despre cat de nesuferiti sunt. Nu mi-am schimbat parerea. Acum scriu doar pentru ca am spus ca voi reveni cu detalii. Ramasesem la partea unde ne intalnisem cu proprietarul acela si ne confirmase ca agentul e idiot. Partea buna e ca noi atunci ne indreptam spre un alt apartament. Partea si mai buna a fost ca apartamentul era nou si ne-a placut. La toate vizionarile la care am fost, agentii ne-au spus ca atunci cand apartamentul va fi al nostru, vom sti. Si am stiut. A doua zi ne-am dus cu parinti, cu unchi, cu matusi, cu catel, purcel si tot zoo pe capul alora si am rezervat apartamentul. Dupa asta a urmat o luna ca pe ace. Ma trezeam noaptea gandindu-ma la acte, la cursul euro, calcule, dobanzi, etc. In penultima saptamana eram foarte happy. Deabia asteptam sa semnam contractul si sa planific chestiile care trebuiesc facute in casa si sa simt ca e a noastra. In ultima saptamana m-a apucat stresul si depresia. Stateam si ma gandeam la ai mei, la sacrificiile facute, la faptul ca vor ramane singuri dupa ce voi pleca si la faptul ca imi va fi greu sa spun altui apartament "acasa".
O sa fie ciudat sa ma obisnuiesc cu ideea ca am de platit facturi, ca trebuie sa gatesc, ca trebuie sa fac curat, ca trebuie sa ma duc la parinti in vizita, dar cred ca o sa-mi fie drag. Azi am semnat actele si am dat banii. O groaza de bani. Vazand ditamai teancul ma gandeam la noptile pierdute de tati la munca, in care se intorcea nemancat si cu dureri la umeri ca dormise pe volan, sau la mami care se trezea in fiecare dimineata la 5 si pleca la munca, apoi se intorcea cu picioarele umflate si cu dureri de oase. In momente ca astea realizez ca putini parinti se sacrifica atat de mult pentru copii.
In toata aceasta perioada m-am mai confruntat si cu o groaza de sfaturi de la parinti. Mami imi spunea cum sa gatesc, cum sa dau focul, cum sa fac curat, sa nu fac asa, sa fac invers, sa impartim sarcinile in casa si alte din astea. Tati zicea sa-l trimit pe Mihai la meci, sa nu "stresez baiatul" daca nu vreau sa raman singura, ca "mai rar gasesti fraieri ca mine". They were funny. Realizam ca isi exprimau cumva frustrarile despre ce au facut, n-au facut si ar fi vrut sa faca sau nu.
Deabia astept sa ne mutam. Acum suntem in faza de uitat dupa mobila si facut calcule la bani. Dupa asta, dam si un suc :D ;).

Ziua copilului

Am ajuns la concluzia ca noi, oamenii mari, suntem foarte egoisti pentru ca ne spunem la multi ani unii altora de ziua copilului. De ce? Fetitelor le spunem la multi ani de ziua femeii? Nu, ca ele defapt sunt copii! Baieteilor le spunem la multi ani de ziua barbatului? Da' ce, ei sunt barbati? Sunt copii! Atunci noi de ce ne insusim ziua lor ca fiind si a noastra? De ce nu acceptam ca noi chiar nu mai suntem copii? Ei nu au o zi care sa fie numai si numai a lor. De Craciun si Mos Nicolae vrem sa primim cadouri, desi nu mai credem de mult ca exista si nici cuminti n-am fost, iar de ziua copilului vrem sa traiasca "copilul din noi". Na, pentru gravidute merge expresia asta, dar nu suntem toti pregnant. Mie imi pare rau ca mi-am bagat nasul in sarbatoarea micutilor si promit ca la anul sa nu mai accept nici un la multi ani si sa nici nu mai ofer unul de ziua copilului. Nu o sa ma supar nici daca nu primesc cadouri de Mos Craciun si Mos Nicolae. That's it. Sa va traiasca toti copiii din familie si ai prietenilor si ai vostri (cine are)!!!

Gata. It's over!!!

Nu mai beau! Gata! Mi-a ajuns! De acum incolo o sa beau suc si apa. Nici la bere nu mai ies. Mai bine ies la cafea. Ultima mea experienta cu alcoolul mi-a pus capac. Nu am intrat in coma, nici nu m-am facut la fel de praf precum s-a facut Vlad la ziua mea, dar as fi preferat asa, ca sa nu ma chinui. Stiu ca am 21 de ani si ca ar trebui ca asta sa fie deabia inceputul, dar I realy hate the hangover. From now on I'll be a good girl.

Despre agentii imobiliare :-&

Am mai spus cumva ca trebuiesc desfiintate agentiile imobiliare ca sunt de cacat? Mai spun odata!!!
Saptamana trecuta am gasit un apartament prin zona pe la Pacii si ne-am dus sa-l vedem. Evident ca se vindea prin agentie imobiliara. Nenea de la agentie ne-a pus sa semnam contract de vizionare prin care sa ne obligam sa-i platim comision daca o sa cumparam acel imobil. Cand l-am semnat ne-a zis ca cei 2% din contract sunt negociabili. L-am vazut si dupa ceva timp ne-am hotarat sa-l cumparam. I-am zis proprietarului ca ii dam o suma cu 2000 mai mica decat cerea el, dar acea suma sa includa si comisionul agentiei. Nenea a zis ca lui ii convine, dar sa vorbim si cu fosta lui sotie. A doua zi l-am sunat pe agent sa ne dea numarul ei si ne-a zis ca nu o sa-i convina oferta noastra, ca nici lui nu-i convie oferta noastra, ca el vrea 2% procent, dar ca vorbeste el cu ea si ne anunta. Nu ne-a anuntat de nimic, l-am sunat noi, a zis ca nu e de acord tipa si ne-a dat un numar de telefon nealocat. A doua oara cand l-am sunat a zis ca tanti deja a semnat precontract cu altcineva. A fost trist, ca am simtit ca ajunsesem pana intr-un anumit punct degeaba si acum trebuie sa o iar iar de la capat. Ne-am dus sa mai vedem altul in zona si ne-am intalnit cu proprietarul care a zis ca agentul a mintit. Banuiam, dar confirmarea mi-a ridicat tot sangele in cap. Evindent ca timp de 2-3 zile m-am imaginat batandu-l pe nenea si zicandu-i cata' cacatu' e, dar na, sa zicem ca mi-au trecut nervii aia mari.
Colac peste pupaza e ca au inceput sa ma sune agentii sa me intrebe daca sunt interesata de nush ce cacat de garsoniere si apartamente pentru care sunasem eu acum nush cat timp. Ultima oara am fost sunata de o tipa de la o agentie si peste juma de ora ma suna alta tipa de la aceeasi agentie. Asta asa ca idee despre cum se lucreaza "profesionist" in cadrul agentiilor.
Nah, mai am noutati, dar revin cu ele peste ceva timp :D.

Om nobil

George Brailoiu, un om de afaceri stabilit in America, a cumparat documentele si manuscrisele scriitorului Emil Cioran pentru a le dona statului roman. Evident ca nici un reprezentant al statului roman nu a participat la licitatie. Evident ca statul roman nu avea de unde sa dea in jur de 400000 de euro pe acele documente. Nu il inteleg pe om de ce a facut acest lucru. Evident, e o mandrie pentru mine, ca cetatean al Romaniei, sa merg la Paris si sa zic "Uite, asta a fost roman! Asta va da clasa, cacatilor!", dar nu cred ca statul roman si poporul roman merita sa se bucure de mai mult decat operele lui. In primul rand pentru ca statul i-a retras cetatenia lui Emil Cioran, in al doilea rand ca nu a fost in stare sa il valorifice si in al treilea rand ca nu da 2 bani pe documentele lui. De ce sa ajunga ceva ce-i al nostru la noi, daca noi nu apreciem? Rasisti sau nu, francezii pastreaza si apreciaza operele la adevarata lor valoare, fie ca se numesc "Mona Lisa", fie ca se numesc "Domnisoara Pogany".
Fapta omului acesta este asemanatoare cu fapta unui om sarman si izgonit care ii face un cadou frumos izgonitorului. Foarte frumoasa si nobila, dar greu de inteles.

Nu mai pot cu agentiile imobiliare

Efectiv ma termina psihic. De cand ne-am hotarat sa ne cumparam o locuinta impreuna, simt asa ca exista un gard inaintea noastra care ne impiedica sa facem asta. Ba dam peste agentii fictive si ne trezim la fatza locului ca ne intalnim defapt cu niste tigani camatari care au pe post de masina de serviciu un Opel tunat, ba dam peste proprietari care vor 15000 de euro avans, ba peste proprietari chinezoi, japonezi, etc. Nu mai suport. Chiar nu mai vinde nici un om normal un aparatament sau o garsoniera???
Alta faza care ma seaca: vad anunt, sun si mi se spune "da, luam legatura cu proprietarul si va contactam". Si astept. Si astept. Mai sun odata: "da, stati sa verific si va sunam inapoi". Si iar astept. Evident, nu ma mai suna nimeni inapoi. DE CEEEE?? Nu ar trebui sa fie agentia cea care sa ma pupe in cur ca ii dau banu gramada? N-ar trebui sa fie agentia cea care sa fuga dupa cumparatori si sa ii roage si sa ii duca cu zaharelul? Aa, pardon, cu zaharelul ii duce, dar nu stiu in favoarea cui.
Alta idioata, care se vroia agent imobiliar si era rujata cu magenta, ne duce sa vedem un apartament si dupaia sa semnam contract de vizionare si in caz ca vrem sa cumparam, sa dam nush ce comision. I-as fi zis sa suga ceva, dar ar fi aratat dubios cu rujul ala sa faca o felatie. Sa nu mai zic de anunturile cu "apartament/garsoniera in zona Sebastian BRD" si sun si defapt este pe Calea Ferentari, dar au pus anuntul asa ca de la BRD Sebastian incepe Calea Ferentari si na. Alta faza idioata ar fi faptul ca am mers la cateva apartamente cu agentul imobiliar, iar acesta era la acea locatie pentru prima data. Wtf, cum vinzi ceva ce n-ai mai vazut in viata ta?
Nush, eu cand ma gandesc la un broker imobiliar, un agent, imi vine in minte o persoana imbracata la 4 ace, cu masina de firma, care ma duce la o locatie si care imi prezinta in mod profesionist acea locuinta si imi spune pe fata toate aspectele: cine e proprietar, care e starea actelor, care e starea reala a apartamentului, ce utilitati sunt, ce vecini am, etc. Din pacate am intalnit foarte rar agenti din acestia, marea majoritate fiind imbracati cum ii taie pe ei capul ( a se vedea tipa cu rujul magenta), unii cu o gramatica precara, altii cu proaste abilitati de negociere, altii cu o atitudine ca Radu (a.k.a. molusca), adica vorba multa, proasta si neconstructiva, camatari si alte specimene. Mi-e scarba.
So, daca stie cineva vre-un proprietar care vinde garsoniera, apartament cu orice numar de camere, in Bucuresti, il rog sa-l puna in contact cu mine. Multumesc anticipat.

Sunt uimita, dar si deznadajduita

Astazi am umblat dis de dimineata pe la doftori ca sa-i iau lu' mamy pastile de diabet, de dinti si concediu medical. Am fost la medicul diabetolog sa o programez, dar acesta a fost foarte dragut si s-a gandit sa nu ma mai puna pe drumuri, asa ca mi-a dat mie tratamentul. Apoi m-am dus la medicul de familie (o scorpie ciufuta de fel) pentru medical si pastile de dinti. Tanti mi-a spus frumos ca nu poate sa-i dea si medical si reteta in acelasi timp, dar s-a gandit ea ca ar putea sa-i dea medical pe fisa ei si reteta pe fisa mea, iar pe mine sa ma reprogrameze pentru problemele mele in alta zi. Plus de asta a fost placuta si comunicativa. Parca-parca mi s-a facut asa o pofta sa ma duc la medici sa-mi fac toate analizele, dar stiu ca o sa dau de cel putin unul care o sa se poarte de-o sa-mi "stea in gat". Si da, sunt uimita de asta, pentru ca numai la clinicile particulare am intalnit cadre medicale amablie si placute.
Cat am stat la coada sa-mi astept randul pe la cabinete am citit tot felul de anunturi cu "aduceti adeverinta de salariat, student, somer, pensionar, etc daca vreti sa va consultam". In schimb la cabinetul medicului de familie am citit un anunt in care medicii din acea unitate ne anuntau ca nu mai semneaza un nou contract cu Casa de Asigurari, deoarece ar fi unul abuziv. Si anume: un pacient poate fi consultat doar odata la 3 luni si poate primi doar o reteta si o trimitere odata la 3 luni, medicul nu poate da mai mult de 20 de retete compensate pe zi, deoarece exista un rahat de plafon, nu toti asiguratii vor putea beneficia de reteta, iar cei care vor beneficia vor fi alesi in mod aleator, plus alte mizerii de genul asta. In concluzie: vin vremuri grele.
Daca pana acum nu imi doream un copil de frica sarcinii, a nasterii, a nervilor pe care o sa mi-i toace (lucruri peste care cam trecusem si acceptasem ideea de a avea bebe peste vreo 7-10 ani), acum nici sa vreau si n-am sa mai pot avea unul. E trist.
P.S.: Ma intrebam in timp ce scriam "de ce nu as munci la negru?". Codul muncii s-a schimbat in mai rau, asigurarea de sanatate nu imi mai asigura nimic, iar la pensie nici nu ma mai gandesc sa o apuc. Trist again.

Ziua femeii...

Am auzit multe pareri contra zilei femeii. Surprinzator este ca le-am auzit de la fete. Unele isi pun intrebarea "De ce sa fie o zi a femeii? Nu ii poti arata respect in fiecare zi?", altele sustin ca este defapt ziua mamei, nu a femeii in general, ca "mama este o femeie adevarata" ca s-o citez pe Camy sau ca fetele nu ar trebui sarbatorite, ca sunt fete, nu femei.
Eu personal nu sunt de acord cu nici una din ideile de mai sus. In primul rand ca este nevoie de o zi in care femeia sa se simta speciala si sa fie sarbatorita, pentru ca nu se face asta in fiecare zi. In al doilea rand consider ca o femeie adevarata nu trebuie sa fie neaparat mama ca sa poti spune ca este desavarsita. In al treilea rand, ziua de 8 martie este Ziua internationala a drepturilor femeii, conform ONU. Asta inseamna ca de 8 martie sarbatorim faptul ca am obtinut si noi drepturi cat de cat egale cu ale barbatilor, ca de-a lungul timpului s-au luat masuri pentru a diminua abuzurile impotriva noastra si ca putem trai o viata decenta. Mai cred ca toate reprezentantele genului feminin trebuiesc sarbatorite indiferent ca au 1 an sau 90. Cred asta pentru ca in societate sunt percepute ca femei, sunt discriminate ca femei, sunt abuzate ca femei.
Imi doresc ca de 8 martie barbatii sa stea si sa se uite la mamele, sotiile, bunicile, ficele lor si sa reflecteze asupra momentelor prin care au trecut ele de-a lungul vietii: durerile facerii, bataile incasate de sot, violuri, discriminare la locul de munca, hartuire sexuala la locul de munca, pe strada si in alte locuri, traficul de carne vie, prejudecatile societatii si mai ales presiunea societatii asupra fiecarei femei de a fi perfecta. Voua nu vi se intampla nimic din toate astea. Dar daca totusi vi s-ar intampla, oare cum ati reactiona stiind ca aveti doar jumatate din forta si rezistenta fizica actuala?
La multi ani noua, fetelor si femeilor!!!