Animalutele din viata mea

Cand eram mica, aveam la tara o caprita care se numea Marcela. Imi aduc aminte ca avea coarne maaari si ugere imense. Era dupa-amiaza de vara si mamaia cosea niste lenjerii si asteptam sa fete Marcela. Asa s-a nascut iezisoara mea preferata, Diana. Era foarte inteligenta (sau eram eu prea prostuta, nu-mi dau seama). Imi sarea in spate mereu, se urca dupa mine in pat, ne mai trezeam si cu ea pe masa, ma impungea cand incepeau sa-i iasa cornitele. Pana intr-o cruda zi cand socrul unchiului meu a taiat-o. M-am dus furioasa la el, i-am tras un sut si i-am zis "de ce-ai taiat-o pe Diana mea, huh?". Si i-am mai tras un sut. Eram violenta de mica. Dupa ce m-am linistit, i-am vazut pielea Dianei agatata in pod, langa pieile altor iezisori. Ca tot veni vorba de caprita si iezisorii mei, imi dau seama ca defapt eu trebuia sa fiu "Polly" in desenele "Copii de la 402".
Al doilea animalut a fost Bobby. Era micut, eram micuta. L-a adus tataie de unde lucra atunci, si de mic ce era si de speriat, s-a bagat sub pat de tot. Numai eu incapeam sub pat, deci m-am bagat dupa el. Si acum imi aduc aminte:X. A fost caine bun, saracu. Avea fetisoara aia de puppy credincios si vesel.
Apoi a fost vacuta Steluta. Nu prea era sanatoasa. A papat un ciorap de pe sarma si probabil nu i-a priit, sau ceva de genu, ca a trebuit sa vina niste neni de la Alexandria ca sa o omoare.
Ma gandesc sa continui povestea si cu celelalte animale din viata mea, adica boi, porci si vaci, dar ar insemna sa nu inchei intr-o nota vesela si sa jignesc restul animalutelor.

What I hate...

Pai urasc oamenii care ti se baga pe sub piele, iti castiga increderea, le spui si tu oful, iar ei iti zic in fata "vaaai, ce rau imi pare" si pe la spate iti trag tepe. Urasc oamenii care in fata iti zic "ai procedat bine...da, asa e, ai dreptate", dar pe la spate te barfesc si zic "ce proasta e asta... ce-a putut sa faca, ha ha". Frate, eu, daca am avut ceva de spus, bun sau rau, am spus in fata omului, asumandu-mi faptul ca s-ar putea sa ma urasca, s-ar putea sa nu mai vorbeasca niciodata cu mine. Eu nu cunosc termenul de diplomatie, ci spun pe bune. Altii de ce n-ar face-o? Le e frica de ceva? Arat cumva ca nikita si le e frica sa nu ii pocnesc? Nu inteleg, pur si simplu. Cu ocazia asta, tin sa le multumesc urmatorilor: Mishu, Sid, Gogutza, Tase, Andu, Tarba, Andreea, Alina pentru ca mi-au zis in fata ce au crezut. Poate nu am fost de acord cu ce au zis ei, dar mi-au zis in fata frate. Tot respectul!
Mai urasc si oamenii care te mint asa dealungul unei perioade, iar cand afli iti dau ca motiv faptul ca "pentru tine am facut asta, nu vroiam sa suferi, nu vroiam sa fie naspa". Dragilor, daca vreti sa nu fie naspa, nu faceti chestia aia. Daca o faceti si ascundeti, tot aflu, si e mai rau.
Mai urasc si barbatii care isi lasa mare unghia de la degetu mic. Frate, ce inseamna aia? O tin ca sa se scarpine cu ea undeva? Se cred mai "barbati"? Damn, e dezgustator.
Urasc prostii pe care ii aud fredonand "am bani, femei, ma plimb cu nush c masina", iar ei arata ca moartea in vacanta, au haine de rahat si merg cu ratb-ul. Psihologia spune ca oamenii au o parere buna fata de ei insisi. Deaia, atunci cand se descriu, incep cu calitati, iar calitatile sunt mai multe ca defectele. Deaia se ataca si nu se simt bine cand primesc feedback negativ. Dar totusi, cat de prost sa fii sa nu fii realist fata de propria-ti persoana? Jeeeezzz.
Hai sa nu inchei asa nervos si rautacios si sa zic si ce-mi place.
Imi plac zambilele foarte tare. Cresc 2 in momentul de fata si guess what? Traiesc!!! (toate plantele pe care le-am avut au murit :D).
Iubesc marea la nebunie.
Imi plac cerceii, mai ales cei colorati, ciudati, dragalasi.
Cum puteam sa omit? IUBESC MANCAREAAAAA :X.
Mai nou, iubesc ca sunt complet libera. Nu mai depind de nimeni, decat f putin de parinti.
Cam atat. Nu-mi mai vine in minte ceva ce iubesc.

...

Azi am fost prin cimitirul "Eroii Revolutiei" si am vazut acolo chestii care m-au impresionat si m-au indurerat. Primul lucru care m-a socat a fost faptul ca acolo era mormantul unui copil de doar o luna. Se nascuse pe 23 nov 1989 si murise pe 23 dec 1989. Era cu cateva zile mai mic decat mine si probabil nici nu era botezat. Pe mormant nu scria cum a murit. N-am inteles de ce bebe a trebuit sa moara. Nici macar nu apucase sa greseasca cu ceva ca sa plateasca. Alta chestie care m-a impresionat a fost citatul de pe mormantul unui tanar. Erau ultimele lui vorbe pe care i le spusese mamei : "Fiecare om trebuie sa prinda un tren al vietii. Acum e sansa mea sa prin trenul...Daca mi se intampla ceva, ai banii aia acolo sa te descurci". El de ce nu si-a prins trenul pentru care a luptat si a platit? Pe mormantul unui baietel de 13 ani scria: "Privitorule/trecatorule, nu am murit de buna voie...ce esti tu, am fost si eu. Ce sunt eu, vei fi si tu". Mai erau multe alte morminte cu versuri dureroase. Imi imaginam cum o fi daca la fiecare mormant ar veni rudele si ar plange. Ma intrebam cum s-ar simti cei vinovati de moartea acelor oameni, daca ar vedea o masa de oameni intr-o durere crunta. Oare noaptea, cand pun capul pe perna, nu aud voci de mame care plang? Nu am inteles nici de ce dan iosif este inmormantat acolo, in mijlocul cimitirului. Ce sa caute comunistii in cimitirul eroilor anticomunisti?

"Romania is my country!"

N-aveam ce face si am gasit la Cris pe blog un test care verifica gradul de patriotism al romanului :P. Evident, mi l-am facut si eu.

Sunt 69% român.
Testul zice aşa:

Eşti frate cu dracul, iar puntea e viaţa. Ţi-e bine în România că ştii că altundeva nu te-ai descurca. Dacă ţi s-ar da bani, ai şi arbora un steag de ziua naţională. Când vorbeşti cu străinii devii şi mai patriot decât de obicei şi începi să le spui despre Brâncuşi şi Duckadam chiar dacă nu-ţi place nici pictura, nici handbalul. Nu asculţi manele, dar după ce te îmbeţi, parcă merg. Îţi place să-i corectezi pe alţii când greşesc. Şpaga e prietena ta bună. (51 - 70 de puncte)

Fă şi tu testul aici.

Eu cred ca sunt patrioata mai mult de 69 %, dar imi place cum suna cifra :D. Cu toate ca procentul nu mi se potriveste, descrierea e pe aproape. Adica da, sunt frate cu dracu ca sa trec puntea si da, laud valorile tarii oriunde si oricui pentru ca sunt valori in care cred si cu care ma mandresc. Spaga nu mi-e cunoscuta. Eu aleg tot timpul varianta mai simpla: "hai mah, te bati cu mine?" ;)).
Zilele trecute vorbeam cu cineva care imi tot lauda bulgaria (da, cu "b" mic), ca are si ca drege, iar ca Romania e "de rahat". Stau si ma intreb cum poate cineva sa zica asa ceva? Adica avem o politica ingrozitoare, economie lipsa, lene si prostie, educatie proasta, dar avem si valori si chestii cu care sa ne mandrim. In primul rand, avem valori ale naturii. Foarte putine tari au si munte, si mare si delta, si campie, si deal, podis si ape multe. Avem resurse naturale bogate (nu prea stim sa le exploatam, dar asta e partea a doua). Apoi avem traditii frumoase, cultura foarte frumoasa (port, obiecte de decor, etc). Mai avem o istorie care pe mine ma face sa ma simt si mai mandra ca sunt romanca. Totusi, cel mai frumos lucru pe care il avem, ca romani, este limba. Nu-i asa ca e frumoasa? Acum pe bune, am fost asta vara in bulgaria si, pe langa faptul ca nimeni nu vorbea alta limba decat a lor, se auzea foarte urat, cum ar zice GxG despre limba franceza:"se aude ca o voma". Pacat ca sunt multi care stalcesc limba, nu o respecta, nu o invata. Foarte pacat. Te gadila la ureche cand o auzi. Bine, cu tot patriotismul meu si cu toate valorile astea, tot consider valabil citatul lui Mircea Badea. Ce obicte traditionale romanesti aveti pe acasa?