...

Azi am fost prin cimitirul "Eroii Revolutiei" si am vazut acolo chestii care m-au impresionat si m-au indurerat. Primul lucru care m-a socat a fost faptul ca acolo era mormantul unui copil de doar o luna. Se nascuse pe 23 nov 1989 si murise pe 23 dec 1989. Era cu cateva zile mai mic decat mine si probabil nici nu era botezat. Pe mormant nu scria cum a murit. N-am inteles de ce bebe a trebuit sa moara. Nici macar nu apucase sa greseasca cu ceva ca sa plateasca. Alta chestie care m-a impresionat a fost citatul de pe mormantul unui tanar. Erau ultimele lui vorbe pe care i le spusese mamei : "Fiecare om trebuie sa prinda un tren al vietii. Acum e sansa mea sa prin trenul...Daca mi se intampla ceva, ai banii aia acolo sa te descurci". El de ce nu si-a prins trenul pentru care a luptat si a platit? Pe mormantul unui baietel de 13 ani scria: "Privitorule/trecatorule, nu am murit de buna voie...ce esti tu, am fost si eu. Ce sunt eu, vei fi si tu". Mai erau multe alte morminte cu versuri dureroase. Imi imaginam cum o fi daca la fiecare mormant ar veni rudele si ar plange. Ma intrebam cum s-ar simti cei vinovati de moartea acelor oameni, daca ar vedea o masa de oameni intr-o durere crunta. Oare noaptea, cand pun capul pe perna, nu aud voci de mame care plang? Nu am inteles nici de ce dan iosif este inmormantat acolo, in mijlocul cimitirului. Ce sa caute comunistii in cimitirul eroilor anticomunisti?