Cand eram mica, aveam la tara o caprita care se numea Marcela. Imi aduc aminte ca avea coarne maaari si ugere imense. Era dupa-amiaza de vara si mamaia cosea niste lenjerii si asteptam sa fete Marcela. Asa s-a nascut iezisoara mea preferata, Diana. Era foarte inteligenta (sau eram eu prea prostuta, nu-mi dau seama). Imi sarea in spate mereu, se urca dupa mine in pat, ne mai trezeam si cu ea pe masa, ma impungea cand incepeau sa-i iasa cornitele. Pana intr-o cruda zi cand socrul unchiului meu a taiat-o. M-am dus furioasa la el, i-am tras un sut si i-am zis "de ce-ai taiat-o pe Diana mea, huh?". Si i-am mai tras un sut. Eram violenta de mica. Dupa ce m-am linistit, i-am vazut pielea Dianei agatata in pod, langa pieile altor iezisori. Ca tot veni vorba de caprita si iezisorii mei, imi dau seama ca defapt eu trebuia sa fiu "Polly" in desenele "Copii de la 402".
Al doilea animalut a fost Bobby. Era micut, eram micuta. L-a adus tataie de unde lucra atunci, si de mic ce era si de speriat, s-a bagat sub pat de tot. Numai eu incapeam sub pat, deci m-am bagat dupa el. Si acum imi aduc aminte:X. A fost caine bun, saracu. Avea fetisoara aia de puppy credincios si vesel.
Apoi a fost vacuta Steluta. Nu prea era sanatoasa. A papat un ciorap de pe sarma si probabil nu i-a priit, sau ceva de genu, ca a trebuit sa vina niste neni de la Alexandria ca sa o omoare.
Ma gandesc sa continui povestea si cu celelalte animale din viata mea, adica boi, porci si vaci, dar ar insemna sa nu inchei intr-o nota vesela si sa jignesc restul animalutelor.
Un comentariu:
ff simpatica esti :)) poooolly :))
Trimiteți un comentariu