Next step: mutarea!

Cat am fost plecata in excursii, nu mi-a fost dor de ai mei. Puteam sa stau o zi, o luna, tot aia era, ca doar ma gandeam la ei, dar nu mi se facea dor. Stiam ca ii gasesc acasa, ca ma asteapta, ca e totul ok. De vineri m-am mutat si nu mai e la fel. Desi nu i-am mai vazut de ieri, imi e dor de ei. Parca simt ca n-am petrecut destul timp cu ei si ca nu m-am bucurat destul de ei. E foarte ciudat. Cred ca e de la faptul ca m-am mutat brusc. Cred ca lui Mihai nu i-a fost asa, pentru ca el stia ca sta doar temporar la camin si ca acasa e tot la mama lui. Acum acasa e in alta parte pentru amandoi, dar pentru mine e brusc, ca nu m-am obisnuit cu ideea. Ma bucur totusi ca in ultima noapte am dormit cu mamy, dupa cel putin 10 ani de cand n-am mai facut asta. Sper sa-mi treaca in curand mini-depresia asta, care nu ma lasa sa ma bucur de noul pas :(.