Dupa sfarsitul lumii...

Tragem linie sa vedem ce am facut anul acesta si sa vedem daca a fost totul in regula. Si la mine a fost. Pana acum nu am prea avut ani la sfarsitul carora sa fiu fericita si multumita. Acum sunt. Ma uitam ma devreme la postarea de anul trecut si am observat ca am realizat cam jumatate din lucrurile pe care mi le-am propus, dar s-au intamplat si alte lucruri care m-au facut fericita. La sfarsitul anului ma uit la casuta noastra si sunt super happy ca e completa si ca de fiecare data cand ajungem acasa ne tolanim in canapeaua noastra de lepre si spunem "ce bine e la noi acasa!". Si ca totul sa fie complet, pe sfarsit de an avem si masinuta. Cu toate astea eu sunt fericita ca oamenii din jurul meu sunt fericiti si le merge bine. Am observat ca si in jurul meu oamenii evolueaza si o duc mai bine si fac schimbari benefice in viata lor. De la 2013 nu astept nimic. Vreau doar sa fiu sanatoasa sa pot pastra ce am. Vreau ca si oamenii din jurul meu sa fie sanatosi si sa prospere in 2013. An nou mai bun si mai fericit!

Yay :X

Azi am trait un moment foarte fericit. Am pus o comanda la Avon dupa ani in care nu mai facusem asta :X. M-am simtit ca in liceu. Am facut fix aceleasi lucruri ca atunci :D. Mi-am notat coduri in agenda, am scris preturile exact, am facut calcule, am rasfoit catalogul sa vad ce ma inspira, am mirosit iar paginile parfumate, am introdus codurile in formular si am lansat comanda. La fel ca atunci, si acum sunt nerabdatoare sa-mi ajunga comanda :X. Nu stiu de ce, dar in liceu mi-a placut tare sa fiu reprezentant Avon. La un moment dat mi s-a luat, dar vad ca m-au apucat iar bazdacii :D. Deabia astept sa vad ce cadou primesc in prima campanie :X.

Reciclare pe dracu!

Pe absolut toate, dar toate site-urile de reciclare pe care intru gasesc aceleasi lucruri: de ce sa reciclam, ce frumos si bine este sa reciclam, cum sa punem separat hartia de sticle si metale si alte cacaturi din astea. Am inteles, ma conformez, reciclez! Dar unde cacat le duc??? La ghena nu pot, ca ar insemna sa-mi bag putza in ea de selectare! La tomberoanele alea mari si colorate nu pot, pentru ca o sa-si bage aia putza cand o sa le descarce pe toate in aceeasi masina! Am multe sticle de care imi pare rau sa le arunc, dar nu stiu unde sa le duc! Nici macar tigani care sa urle printre blocuri "stiiiicle goale cumparaaaam!" nu mai sunt. Pentru ce cacat te mai numesti site de reciclare, organizatie de reciclare daca nu faci nimic??

Relații

De ce dacă te înțelegi bine cu o persoană și v-ați mutat împreună și aveți o relție cât se poate de ok, restul lumii așteaptă cu nerabdare și "marele eveniment"? De ce se pune că ești împlinit, fericit și normal doar dacă te căsătorești? Ce e anormal în a nu te numi la fel cu iubitul sau iubita și cu ce te leagă un act si un jurământ de "până când moartea ne va despărți",care se reduce la un simplu "până când notarul ne va despărți"? Mi se pare nefiresc să faci o căsătorie doar pentru că se așteaptă lumea, sau pentru că a trecut ceva timp de când suntem împreună și ar fi cazul sau pentru a ține persoana iubită legată de tine. Mi se pare mai tragic un divorț decât o despărțire normală. În cazul despărțirii cel puțin nu mai faci circ la notar sau judecător. Mi se pare foarte aiurea și nejustificat. La fel mi se pare și faptul că după ce te-ai așezat la casa ta, oamenii urlă și îți doresc să faci copii. De ce? Și de ce mamele au impresia că o să ne crească copilul? Și de ce restul oamenilor ne sfătuiesc să facem copii că are cine să ni-i crească? De ce trebuie să faci copil și să ți-l creacă altcineva? Mă stresează extrem prejudecățile și gândirea limitată!

Optimism

Cand e bine si cand e rau sa ai gandire pozitiva? Eu sunt o persoana foarte optimista de fel, atat de optimista incat si cand vad faptul implinit cred ca se mai poate intampla ceva sa-l schimbe. Si atat de optimista incat mai mereu am zambetul pe buze si mai mereu sunt in the mood for joking. Am observat insa ca oamenii nu isi dau seama cand nu mi-e bine. Oamenii nu stiu cand sufar, cand sunt nefericita, cand mi-a cazut cerul in cap, cand ma doare ceva de imi vine sa urlu sau cand sunt pur si simplu nervoasa. Ma prefac din instinct sau pur si simplu fata mea nu e descifrabila? Am mai observat ca nu prea am poze cu mine serioasa sau trista sau pur si simplu normala.Am stari in care pur si simplu as vrea sa pun la avatar o poza cu mine nervoasa si trebuie sa ma limitez la... pisici. Stau uneori cu cate o clienta care efectiv ma scoate din minti, iar eu ii zambesc amabil si o asclut, ii dau raspunsuri clare si la obiect tot cu zambetul pe buze si pana sa imi ies eu din pepeni, o pun la punct. Dupa ce se termina tot ma gandesc ca sunt foarte tare ca am pus-o la punct frumos, dar mai tarziu ma gandesc "de ce pana mea n-am dat-o in suturi afara?". Pentru persoanele pesimiste cred ca totul este mai simplu. In primul rand ca se vede pe fata lor in ce stare sunt si atunci oamenii ii lasa in pace si in al doilea rand ca se asteapta mereu la ce e mai rau si daca se intampla ceva bun, vine ca o surpriza nu ca ceva firesc. Partea proasta e ca ei sunt niste drama queens.

Please stop...

... giving me chocolate. Nu imi place. Nu ma impresioneaza, nu o apreciez, e cah. E atat de cah incat prin Belgia mergeam linistita printre magazine in care orice era de ciocolata. Mi se parea chiar gretos la un moment-dat. Nu ii apreciez finetea, calitatea, gustul, forma, mirosul. Daca totusi vreti sa ma rasplatiti si va ganditi ca se poarta sa dai o ciocolata, alegeti totusi o ciocolata neagra mentolata sau o ciocolata plina de alune sau ceva crocant in ea, sau un mars, snickers, etc. Prefer un pomelo in loc de ciocolata, chiar daca nu e la fel de elegant si prezentabil sau un vin rosu/alb demisec.

Bad romance

Urasc multe forme ale romantismului. Poate pentru ca nu reusesc sa inteleg desfasurare in slow motion a lucrurilor. Nu inteleg utilitatea lumanarilor, a petalelor de trandafir, a vinului, a cinei romantice. Ce e cu lalaiala asta cand pana la urma tot sa faci "love" ajungi (am citat-o pe Camy). Mi se pare viata prea scurta ca sa stai sa te lalai prin cada cu grija sa nu iti ia foc parul de la lumanari. Daca esti cu persoana care iti place, cred ca poti sa te bagi si in sura, ca tot placut ti se pare. Eu sunt mai vulcanica de fel si imi place sa traiesc clipa intens, pentru ca o clipa cu cat e mai scurta, cu atat e mai plina de semnificatiesi mai unica. Plus ca experientele tari se tin in clipe mici :D. Si nici frisca lipicioasa si capsunile, ale caror seminte raman blocate intre dinti, nu mi se par romantice. Si nici bluzul nu e fun.
Imi plac plimbarile prin locuri interesante, daca se pot numi romantice si imi plac si peisajele naturale.

Copii

In ultimul an din viata mea am avut parte de multi copii, cam de toate varstele si m-au incercat diverse sentimente fata de acestia. Nu ii mai urasc si nu mai urasc sa stau cu ei. Am capatat mai multa rabdare si mai multa pasiune, astfel incat cred ca as fi pregatita ca in caz de orice sa ma duc sa fiu educatoare. Ar fi chiar fun cred.
M-au incercat si sentimentele maternitatii. De cateva ori am visat ba ca sunt insarcinata, ba ca am deja copil. In ambele cazuri, stiam ca am fetita si ca e brunetica si are ochisorii mari. In visul in care o tineam in brate simteam un sentiment ciudat, ca si cum lumea mea se limiteaza in ochisorii ei si ei vor fi tot rostul vietii mele de acum incolo. Doar ca m-am trezit si cand sunt treaza ma incearca alte sentimente. Ma apuca nervii cand ma gandesc la greturile si durerile sarcinii si la durerea facerii. Apoi ma gandesc ca as vrea sa copilaresc pana pe la vreo 30 de ani asa. Ma mai gandesc ca s-ar putea sa iasa baietel si ma apuca groaza si tot asa. In principiu am facut eu o statistica asa si am realizat ca defapt nu vreau copil acum si ca visele alea sunt o incercare a instinctului meu matern de a iesi la suprafata, instinct pe care il suprim si il indes acolo cat pot de tare >:).
Ma bucur totusi ca mai sunt oameni in jurul meu care fac copii de care ma pot bucura si eu :D. Ma bucur in primul rand de Amanda, fetita Ingai, care are 3 anisori jumate. E un copil super sweet, inteligent pe care pot face mici experimente. Nu am mintit-o niciodata si am observat ca chestia asta ajuta destul de mult. De fiecare data cand i-am cerut sa faca ceva, i-am explicat de ce si ce se intampla daca nu face, iar ea, ca un copil cuminte ce e, a inteles. Mereu intelege si ma uimeste. Este in cea mai pura stare a omului, stare in care nu minte, nu are instinctul de a face rau si nu se opune. Am facut cu ea exercitii de dictie ca sa poata spune "pi-si-ca", am invatat-o ca degetul mic e "pinky" si am convins-o ca ziua ei nu e o chestie pentru care trebuie sa planga, pentru ca primeste cadouri.
Al doilea copil cu care mi-am exersat skill-urile este Amalia, fetita Irinei. Amalia este un copil superb. E un bebe rotunjior, care miroase a bebe si e foarte cute si care e foarte cuminte, zambareata si vorbareata. Pe Amy am tinut-o in brate cum trebuie, i-am dat sa pape cu biberonul si am adormit-o. Evident ca mi-am bagat nasul cand a schimbat-o si m-am bucurat de piciorusele ei ca niste carnaciori, i-am studiat manutele, nasucul, urechiusele, buzitele si restul corpului care e foarte cute in miniatura.
Al treilea copil este Armand, baietelul Ingai. Armand s-a nascut cu 2 zile inainte de Craciun. E incredibil de micut. Cand l-am vazut mi-a fost teama sa-l iau in brate ca sa nu se rupa. Inga este totusi foarte curajoasa si zice ca daca mananca lapte de la ea, sigur nu e fragil si lipsit de aparare :D. M-a incurajat, asa ca am prins incredere sa-l iau in brate si sa-l pun inapoi in scoica. Cand l-am tinut in brate am vorbit cu el, i-am spus ca il stiu de cand era embrion la 2 luni si ii dadea greturi Ingai, ca l-am vazut in ecografie la 4 luni si ca imi pare rau daca l-am mai lovit putin fiind cu rochii in brate si nestiind ca e in spatele meu.
Cand o sa apara mini-me(peste muuult timp sper), o sa stiu cum sa-l cresc, cel putin pana la 3 ani :D. O sa incerc sa nu-l invat in brate, o sa incerc sa nu-l invat cu biberonul sau suzeta si o sa-l stresez tare. Cand o sa doarma, eu am sa-i studiez corpul, am sa-l intorc pe toate partile, am sa-i pup tot corpul, am sa-l musc de fundulet, de manute si picioruse si o sa-l smotocesc tare, tare, tare.
Dar pana la 30 de ani sa nu indrazneasca sa-si faca aparitia :D !!!

Unii oameni este prosti!!!

Si am gresit intentionat titlul!!!
De cand nu mai are lumea dreptul sa protesteze? De ce sa ii spui unui om ca e prost doar pentru ca iese in strada sa isi strige oful? Care e problema daca omul e profesor universitar sau se ocupa de curatenie la azil? De ce faptul ca au iesit oamenii in strada este pus pe seama anumitor televiziuni pentru ca "ar fi instigat la protest"? Cat de prost sa fii sa te multumesti cu ce e acum in tara si sa nu tinzi spre mai bine? Cat de mediocru?
Ma intriga foarte tare ca isi dau cu parerea tineri de 20-25 de ani, care habar nu au cum era in comunism. Ma intriga ca tinerii din generatia mea sunt mai comunisti ca Lenin, Stalin, Gheorghiu-Dej si Iliescu! De unde? De unde pesimismul asta ca nu se poate schimba nimic, de unde lipsa dorintei de mai bine si mai mult si mai frumos, de unde delasarea si nepasarea, de unde dorinta asta de cenzura?
Inteleg ca nu esti de acord cu ideea pentru care protesteaza, cum nici eu nu am fost de acord cu homosexualii, cu astia cu cainii lor, dar de cand sa le spui sa stea in casa ca ti se pare tie inutil sau prost scopul si motivul? De ce? Vreau sa imi raspunda si mie cineva cu argumente logice!

P.S.: Nu sunt de acord cu violenta. Exceptie fac cazuri in care se afiseaza basescu sau alt lider politic!