miercuri, 9 septembrie 2009

Cri, cri, cri, toamna gri :(

Cum sa definesc toamna? E un anotimp tare ciudat, care imi rascoleste sufletul si imi trezeste anumite trairi si amintiri. Stiu ca nu prea mi-a placut toamna dealungul timpului. Cand eram mica, ma durea venirea ei, ca stiam ca se termina vacanta si trebuie sa plec de la tara. Mereu plecam cu durere si lacrimi in ochi. Mereu stiam ca imi va fi dor de mamaia si de verisoara mea, Lilly. Ma durea cand le vedeam cu ochii inlacrimati si facandu-mi cu mana:(. Apoi stiam ca voi incepe scoala. Oricat de curioasa am fost sa descopar si sa invat lucruri noi, niciodata nu mi-a placut sa incep scoala. Simteam ca se duce libertatea mea.
Cand am crescut si am ajuns la adolescenta, tomnile mele adiau cu urme de iubiri copilaresti :). Mai exact, cu o mica suferinta ca s-a terminat o iubire de-o vara. Pe masura ce anii treceau, suferinta era tot mai mare, iar november rain devenea din ce in ce mai rece. Ironic e ca m-am nascut toamna, in noiembrie. Si mai ironic e ca noiembrie a fost cea mai dureroasa luna de pana acum.
Peisajul acestui anotimp e ciudat. Totul moare, devine sters, mohorat, ploua, e senzatie de umezeala, dar e tare placut. Frigul te mangaie usor, lumina stearsa a zilei iti alinta ochii, culorile iti incalzesc privirea, totul ofera senzatie placuta de caldura, liniste, regasire si confort.
Si totusi... imi place oare toamna? De ce?