Început de an în forţă... cu frustrări.

Nici bine nu am început anul, că mi-am şi pierdut portofelul, ăla de la DaDa, în care aveam bănuţi, pastile, cheie, cartelă :(. L-am pierdut, mi s-o fi furat, oricum, dus a fost; sta-i-ar în gât banii ăluia care mi i-o fi luat. Cum spuneam şi anul trecut, vreau să-mi găsesc ceva de muncă, pentru că nu voi continua facultatea. Evident că am început să depun cv-uri. Nu trece mult timp şi sunt sunată şi mail-uită să mă duc la interviuri. Mă duc la primul interviu pentru post de asistent PR, post pentru care se cereau 2 limbi străine, calculator, amabilitate, atenţie la detalii & stuff like that. Ajung acolo, mă primeşte unu' cu faţă de mafiot, îmbrăcat gay, şi mă ia la întrebari: dacă am obligaţii, ce înăţime am, greutate, dimensiuni prostii de genu. Mă uit la el şi îi zic că habar nu am. El începe să-mi explice că au nevoie de un fotomodel, că un salon de înfrumuseţare numai de un fotomodel poate fi reprezentat. M-a întrebat dacă sunt interesată şi am refuzat categoric. N-am faţă eu de aşa ceva. Următorul interviu a fost pentru operator interviuri prin telefon. Nu suna rău, nu plăteau rău, dar dădeau banii la maxim 20 de zile după terminarea proiectului. Mă cântau cucii până vedeam banii de la ei, plus că muream de foame. Acum mai aştept, depun cv-uri, iar aştept, poate-poate oi avea noroc. Nu înţeleg de ce angajatorii sunt aşa de cretini şi nenorociţi. Ei n-or mânca aceeaşi pâine ca şi noi? Ei n-or trăi tot cu bani? Sper să am vreodată ocazia să le umplu frigiderul, dar nu cu vorbe dulci, că nu sunt fată "cetită" să folosesc vocabular de duzină :P. Prima de care m-aş lua ar fi baba de la DaDa, Oana Păunescu. I-aş zice verzi şi uscate. Adică i-aş zice cât o fură toată lumea, cât o bârfeşte toată lumea, cât de fake sunt creaţiile ei şi cât de blondă e ea.
Anyway, deaia există prieteni: să-ţi asculte frustrărie, să fie de acord cu tine, sau pur şi simplu să te facă să uiţi. Deaia îmi place să ies cu fetele din liceu, cu OSE şi cu ANOSR.
Thanks for having you, guys!!!