Ma uit acum la "Nasul" pe B1TV si e invitat Gheorghe Zamfir. Toata lumea il stie, evident, ca fiind "regele naiului", ceea ce si este. Eu, uitandu-ma la emisiunea asta, am descoperit ca e un mic mare comunist, cu o doza mica de nebunie. Doza aia de nebunie cred ca e data de faptul ca e artist si na, tre sa fie undeva dincolo de lumea asta pentru a putea crea, dar comunismul nu cred ca are treaba cu cantatul. E obsedat de securitate, de comunisti, de cum l-au urmarit sa-l omoare, de cum a fost exilat si alte dureri de-ale lui. Desi a vorbit despre asta destul de mult, tot nu am prea inteles ce au avut cu el (probabil nu am fost destul de atenta). Acuma, eu il inteleg, ca astia care au avut de-a face cu comunistii si Securitatea, au ramas marcati (a se vedea Elisabeta Rizea si profu de istorie, pt cei care il stiu:P), dar asta nu motiveaza anumite modalitati de gandire. Anyway, omul se lauda foarte mult cu talentul sau si cu faptul ca a vandut foarte multe discuri. Asta n-ar fi nimic, ca are cu ce se lauda, dar are conceptii de genul "Eu nu mi-am pus chitara in dreptul organelor genitale sa o zdrangan si sa cant in dezacord si de la butoane! Eu am cantat din plamani si din inima!", sau "Daca nu exista rock-ul, lumea era mai buna, mai pura, rock-ul si discotecile strica tinerii!". Pentru mine e clar: muzica lui face totul...caracterul lasa de dorit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu