Unii oameni este prosti!!!

Si am gresit intentionat titlul!!!
De cand nu mai are lumea dreptul sa protesteze? De ce sa ii spui unui om ca e prost doar pentru ca iese in strada sa isi strige oful? Care e problema daca omul e profesor universitar sau se ocupa de curatenie la azil? De ce faptul ca au iesit oamenii in strada este pus pe seama anumitor televiziuni pentru ca "ar fi instigat la protest"? Cat de prost sa fii sa te multumesti cu ce e acum in tara si sa nu tinzi spre mai bine? Cat de mediocru?
Ma intriga foarte tare ca isi dau cu parerea tineri de 20-25 de ani, care habar nu au cum era in comunism. Ma intriga ca tinerii din generatia mea sunt mai comunisti ca Lenin, Stalin, Gheorghiu-Dej si Iliescu! De unde? De unde pesimismul asta ca nu se poate schimba nimic, de unde lipsa dorintei de mai bine si mai mult si mai frumos, de unde delasarea si nepasarea, de unde dorinta asta de cenzura?
Inteleg ca nu esti de acord cu ideea pentru care protesteaza, cum nici eu nu am fost de acord cu homosexualii, cu astia cu cainii lor, dar de cand sa le spui sa stea in casa ca ti se pare tie inutil sau prost scopul si motivul? De ce? Vreau sa imi raspunda si mie cineva cu argumente logice!

P.S.: Nu sunt de acord cu violenta. Exceptie fac cazuri in care se afiseaza basescu sau alt lider politic!

Another year is gone

Dap. Again. Doar ca de data asta mi se pare ca a fost un an luuuung, in care s-au intamplat multe. La inceputul anului inca locuiam la ai mei si la camin. A fost si un an al schimbarilor majore: Miai a devenit doctorand, eu mi-am gasit ceva de lucru care imi place super mult, ne-am gasit casuta si ne-am mutat impreuna, Lili a dat bacul, a intrat la facultate, s-a mutat la Bucuresti la camin, Elena s-a hotarat sa se marite, Vyo a intrat la liceu, tatal lui Miai a mai facut un accident cerebral, Irina a devenit mamica si am apucat sa ii smotocesc copila, Gx s-a mutat in Germania, Bro s-a despartit, eu m-am cam lasat de baut si cred ca cam atat :D. Am mai fost si in 2 tari noi, am fost in team-building cu OSE-ul, dar nu am mai vazut nimic nou in tara. S-au mai intamplat si lucruri pe care nu le pot spune din motive de confidentialitate :P.
Pentru anul urmator imi doresc/propun: sa merg in Moldova/Rusia/Georgia, sa invat macar un pic rusa, sa imi iau canapea misto in sufragerie, sa ninga, sa imi revin financiar, sa ii ajut mai mult pe ai mei, sa vizitez un loc nou in Romania, sa facem mai multe chefuri la mine, sa o ajut pe Elena cu rochia de mireasa :X, sa mai merg pe la rude in Craiova, sa fac un cozonac, sa fac si ciorbica, sa merg la masaj, sa invat sa inot si poate si sa merg pe role/patine, sa smotocesc copiii altora, sa am un porc intreg de Craciunul urmator, sa ma vad cu mai multi prieteni si sa devin mai inteleapta. Atat imi vine in minte pentru moment. Daca imi mai aduc aminte ceva, revin cu post-uri. Acum tre sa imi fac curaj sa ma apuc de putina curatenie, ca diseara petrecem revelionul la noi.
Va doresc si voua un an nou mai bun si mai frumos, cu multe impliniri, sanatate si bani multi!

P.S.: Am facut maioneza pentru prima data si mi-a iesit :X !!!

"Trecut-au anii..."

"Pe vaporul clasei intai,
Ne-mbarcam cu totii voiosi,
Gradinita noi o lasam
La cei mici si plangaciosi!

De-azi inainte, sa tineti minte
Ca nu mai suntem prescolari,
Suntem elevii clasei intai,
Silitori cu note mari"
Asta imi canta Lily cand incepea clasa I. Eu eram atunci in clasa a 4-a si imi ziceam "Doamne, ce mare s-a facut Lily! A-nceput scoala :| !". Au trecut 12 ani de atunci si Lily a dat la facultate, iar eu sunt ceva de genu "woooow, stai asa ca doar am clipit!!!".
Am fost cu ea la deschidere in prima ei zi de facultate si m-am simtit atat emotionata cat si trista. M-am bucurat ca a fost printre primii intrati la facultate si si-a pimit carnetul de student direct de la doamna decan, dar imi era si teama pentru ea. Cu o seara in urma o dusesem la camin impreuna cu Mihai, dar nu pana fix langa camin, ci pana la Dream Pizza. I-am zis ca de acolo se duce singura acasa si in momentul ala am vazut niste puppy eyes si privirea de copil ratacit pe care viata il arunca in lume de unul singur. Simteam asa ca mi se rupe sufletul si ca as vrea sa fiu langa ea sa-i ghidez pasii, sa o veghez si sa le trag cate una celor care indraznesc sa se ia de ea. Am multe temeri in ceea ce o priveste pentru ca stiu din ce mediu vine si stiu si ce mediu o asteapta si nush cat de repede se va adapta. Imi aduc aminte cat de greu ii era uneori lui Speedy si cat de stingher se simtea in tot Bucurestiul asta aglomerat si mi-e teama sa nu simta si ea la fel.
Anyway, anul asta pare a fi unul al schimbarilor si al emotiilor puternice pentru mine... Bafta, Lily!!! :*