Om nobil

George Brailoiu, un om de afaceri stabilit in America, a cumparat documentele si manuscrisele scriitorului Emil Cioran pentru a le dona statului roman. Evident ca nici un reprezentant al statului roman nu a participat la licitatie. Evident ca statul roman nu avea de unde sa dea in jur de 400000 de euro pe acele documente. Nu il inteleg pe om de ce a facut acest lucru. Evident, e o mandrie pentru mine, ca cetatean al Romaniei, sa merg la Paris si sa zic "Uite, asta a fost roman! Asta va da clasa, cacatilor!", dar nu cred ca statul roman si poporul roman merita sa se bucure de mai mult decat operele lui. In primul rand pentru ca statul i-a retras cetatenia lui Emil Cioran, in al doilea rand ca nu a fost in stare sa il valorifice si in al treilea rand ca nu da 2 bani pe documentele lui. De ce sa ajunga ceva ce-i al nostru la noi, daca noi nu apreciem? Rasisti sau nu, francezii pastreaza si apreciaza operele la adevarata lor valoare, fie ca se numesc "Mona Lisa", fie ca se numesc "Domnisoara Pogany".
Fapta omului acesta este asemanatoare cu fapta unui om sarman si izgonit care ii face un cadou frumos izgonitorului. Foarte frumoasa si nobila, dar greu de inteles.

Nu mai pot cu agentiile imobiliare

Efectiv ma termina psihic. De cand ne-am hotarat sa ne cumparam o locuinta impreuna, simt asa ca exista un gard inaintea noastra care ne impiedica sa facem asta. Ba dam peste agentii fictive si ne trezim la fatza locului ca ne intalnim defapt cu niste tigani camatari care au pe post de masina de serviciu un Opel tunat, ba dam peste proprietari care vor 15000 de euro avans, ba peste proprietari chinezoi, japonezi, etc. Nu mai suport. Chiar nu mai vinde nici un om normal un aparatament sau o garsoniera???
Alta faza care ma seaca: vad anunt, sun si mi se spune "da, luam legatura cu proprietarul si va contactam". Si astept. Si astept. Mai sun odata: "da, stati sa verific si va sunam inapoi". Si iar astept. Evident, nu ma mai suna nimeni inapoi. DE CEEEE?? Nu ar trebui sa fie agentia cea care sa ma pupe in cur ca ii dau banu gramada? N-ar trebui sa fie agentia cea care sa fuga dupa cumparatori si sa ii roage si sa ii duca cu zaharelul? Aa, pardon, cu zaharelul ii duce, dar nu stiu in favoarea cui.
Alta idioata, care se vroia agent imobiliar si era rujata cu magenta, ne duce sa vedem un apartament si dupaia sa semnam contract de vizionare si in caz ca vrem sa cumparam, sa dam nush ce comision. I-as fi zis sa suga ceva, dar ar fi aratat dubios cu rujul ala sa faca o felatie. Sa nu mai zic de anunturile cu "apartament/garsoniera in zona Sebastian BRD" si sun si defapt este pe Calea Ferentari, dar au pus anuntul asa ca de la BRD Sebastian incepe Calea Ferentari si na. Alta faza idioata ar fi faptul ca am mers la cateva apartamente cu agentul imobiliar, iar acesta era la acea locatie pentru prima data. Wtf, cum vinzi ceva ce n-ai mai vazut in viata ta?
Nush, eu cand ma gandesc la un broker imobiliar, un agent, imi vine in minte o persoana imbracata la 4 ace, cu masina de firma, care ma duce la o locatie si care imi prezinta in mod profesionist acea locuinta si imi spune pe fata toate aspectele: cine e proprietar, care e starea actelor, care e starea reala a apartamentului, ce utilitati sunt, ce vecini am, etc. Din pacate am intalnit foarte rar agenti din acestia, marea majoritate fiind imbracati cum ii taie pe ei capul ( a se vedea tipa cu rujul magenta), unii cu o gramatica precara, altii cu proaste abilitati de negociere, altii cu o atitudine ca Radu (a.k.a. molusca), adica vorba multa, proasta si neconstructiva, camatari si alte specimene. Mi-e scarba.
So, daca stie cineva vre-un proprietar care vinde garsoniera, apartament cu orice numar de camere, in Bucuresti, il rog sa-l puna in contact cu mine. Multumesc anticipat.

Sunt uimita, dar si deznadajduita

Astazi am umblat dis de dimineata pe la doftori ca sa-i iau lu' mamy pastile de diabet, de dinti si concediu medical. Am fost la medicul diabetolog sa o programez, dar acesta a fost foarte dragut si s-a gandit sa nu ma mai puna pe drumuri, asa ca mi-a dat mie tratamentul. Apoi m-am dus la medicul de familie (o scorpie ciufuta de fel) pentru medical si pastile de dinti. Tanti mi-a spus frumos ca nu poate sa-i dea si medical si reteta in acelasi timp, dar s-a gandit ea ca ar putea sa-i dea medical pe fisa ei si reteta pe fisa mea, iar pe mine sa ma reprogrameze pentru problemele mele in alta zi. Plus de asta a fost placuta si comunicativa. Parca-parca mi s-a facut asa o pofta sa ma duc la medici sa-mi fac toate analizele, dar stiu ca o sa dau de cel putin unul care o sa se poarte de-o sa-mi "stea in gat". Si da, sunt uimita de asta, pentru ca numai la clinicile particulare am intalnit cadre medicale amablie si placute.
Cat am stat la coada sa-mi astept randul pe la cabinete am citit tot felul de anunturi cu "aduceti adeverinta de salariat, student, somer, pensionar, etc daca vreti sa va consultam". In schimb la cabinetul medicului de familie am citit un anunt in care medicii din acea unitate ne anuntau ca nu mai semneaza un nou contract cu Casa de Asigurari, deoarece ar fi unul abuziv. Si anume: un pacient poate fi consultat doar odata la 3 luni si poate primi doar o reteta si o trimitere odata la 3 luni, medicul nu poate da mai mult de 20 de retete compensate pe zi, deoarece exista un rahat de plafon, nu toti asiguratii vor putea beneficia de reteta, iar cei care vor beneficia vor fi alesi in mod aleator, plus alte mizerii de genul asta. In concluzie: vin vremuri grele.
Daca pana acum nu imi doream un copil de frica sarcinii, a nasterii, a nervilor pe care o sa mi-i toace (lucruri peste care cam trecusem si acceptasem ideea de a avea bebe peste vreo 7-10 ani), acum nici sa vreau si n-am sa mai pot avea unul. E trist.
P.S.: Ma intrebam in timp ce scriam "de ce nu as munci la negru?". Codul muncii s-a schimbat in mai rau, asigurarea de sanatate nu imi mai asigura nimic, iar la pensie nici nu ma mai gandesc sa o apuc. Trist again.